Dragoste

    Simetrie , relaţie , impuls . Uneori o dai în plâns . Cuvinte , presupuneri , emoţii . Uneori te ţii de şotii . Este oare fără sens , să trăieşti şi să iubeşti , o întrebare şi-un răspuns , non-sens şi non-culoare . O persoană fără corp , fără buze colorate , nici tricouri tricotate . Fără dinţi şi fără buze , făr parfum de flori de măr . Două stele de pe cer , atât de îndepărtate . Două puncte şi-un răspuns , paralele toate . Materie şi evoluţie , întrebări făr de răspuns . Afecţiune şi emoţii , doi de ea şi doi de el . Nu se poate frate , s-a inventat “haifaivul” . Mă frământă o întrebare , ce sens are oare , a pune o întrebare . Ce blestem mai e şi asta , a iubi şi a reţine , ce este mai scump la tine . O maşină cu pedală şi cu sâni de silicon . O maşină fără rimă , care seamană cu un om . Materie conştientă de a ei entropie . Sistem în mişcare , fără graba din dotare . Iubesc o întrebare .

   Două puncte colorate , care nu există , două linii paralele , care nu se mişcă . Cuvinte cu iz de sens , spuse din iubire . Trăiri în non-sens , aparent banale . Un scop inexistent , aparent o stea căzătoare . N-am răspuns la întrebare . Ce te face pe tine să iubeşti oare ? Un “design” atrăgător , un parfum de simt că mor , eletroni plutind alene . Un filtru imprevizibil , un impuls neîncetat , o maşină programată , o cireadă iubitoare . Puncte pe o tablă de sah şi la întrebare , fire de nisip într-o altă mare , indivizi de două sexe , iubitori plini de pretexte . Am văzut-o prima dată şi era să o fac lată . M-a întrebat de ce n-aud , căci n-are buze , limbă-i nud . M-am speriat şi alergam , dar continuu o visam , fără corp şi o întrebare , unde mă striga ea oare ? Nu rezist pe întuneric , mă ascund sub clar de lună , mă găseşte . Pironit în rădăcini , scrijeleşte , murmură , mă plictiseşte , iar eu cred că mă iubeşte . Eu copac , iar ea e luna . Îmbrăţişat de o mare de fotoni plângând . Sunt tăiat din rădăcină , ea dispare . Nu mai am o altă întrebare .

   Curge materia şi eu nu exist . Curge lumina pe o frunză de tei . Zbiară o gâză frustrată de jumate de ora . Era minoră . Aparent fără sens , o iubire nebună , dintre o frunză de tei şi-o lună . Într-un plan paralel cu al meu gând fidel . Sunt sinistrat , în al meu caracter , privesc soarele sus pe cer . E-ntuneric .