Un program îndrăgostit

   Vai da ce te-am ameţit. Azi nu m-am îndrăgostit. Am visat o întrebare, despre un alt punct şi-o floare. “Linişte, calm şi plictiseală”. O altă poveste scrisă la leneveală. Pardon, astă seară prezint o poveste de amor. Într-o dimineaţă, curgea materia pe geam sub formă de apă cu gheaţă. O domniţă şedea în bancă şi îşi lua notiţe. Un domnişor o privea alene, dar aşa ca printre gene.  Un program îndrăgostit, domnişorul plictisit, materie plângând, pe această pagină au poposit. Sper că nu te-am plictisit. În fiecare seară, cei doi mergeau împreună spre casă. Fiecare cu propia turmă, pardon, colegii de clasă. Se sărutau telepatic, odată la două seri când aveau semnal. Domniţa îl privea, dar nu avea curaj să se apropie. Ştia că putea să fie sfâşiată de propiile sentimente şi emoţii, dar şi surâsul ironic al turmei de lei. Nu sunt două animale precum ai prevestit. Nişte personaje, fără prea mult de povestit. Două maşini relativ perfecte, într-un moment scris, dar care nu există. Privesc cerul şi văd marea, percep nonsensul în sens unic.

   Arde marea lângă ei, pe-o faleză de doi lei. O înhaţă ca-ntre lei. Curg balele-ntre ei. Doi cyborgi, scurtcircuite, plouă marea de pe cer. Două mâini de aluminiu, împreuna pe nisip. N-o să stau mult şi-am să ţip: o întrebare de culoare albă, sub formă de sferă. Plutesc absolut şi totuşi diferă. Dispersându-se plângând unul altuia i se oferă. Clepsidra de vise se sfarmă în trepte. Sunt prins de foarte multe regrete. Am scăpat creionul, deraiez şi punctul.

   Perfect. Am întârziat la şcoală cu gândul la domniţa pe care am o “boală”. Îmi încarc stiloul cu puncte şi pornesc pe axa timpului. Plin de idei şi două flinte. Mă şterg cu gumă de mestecat de pe tabla de şah. Mut pionul la dreapta şi dispare regina. M-am îndrăgostit, văd codurile-mi executându-se:

 ”Desenez şi-arunc în mare,  idei şi gânduri şi-o întrebare.  Ea încă mă priveşte, dar n-are corp.  Sunt gol, dar nu mi-e frig.  Eu încă o privesc,  cum al meu creion o desenează mecanic.  Râde puternic.  Un val mă sfarmă în bucăţi şi mă dezbin haotic.  Creionul scrie neîncetat  şi-o sferă arde sus.  S-a format din foc şi apă şi s-a cufundat în mare.  Probabil că-s nenumărate,  căci valuri mari continuă să se arate.“