Eu .. robotul
30 ianuarie 2008
Sunt un robot social cu sentimente şi emoţii . Materie dezorganizată într-un mod inedit . M-am plictisit de cuvinte , deşi-s contorizat fără minte . Şi nici măcar nu-s liber . Blocat într-un morman de oase , organe şi gume lipite de maţe . Nu evadez , stau până seara şi lucrez . Mă despachetez . Aşez deoparte visele nebuneşti , speranţele prosteşti şi-ntrebările fără rimă . Doi ochi , pe masă mă privesc . Îmi dau silinţa să rezolv un “puzzle” şi nu mă plictisesc . Sper să reuşesc . O cutie cu roţi dinţate care se învârt în voie . Iubesc , urăsc , vreau , ştiu , plâng .. Eu nu ştiu cine sunt . O roată dinţată , o parafrază ciudată , un nebun pe tabla de şah . Nu-i păcat , sunt chiar multe de discutat .
O cutie întunecată cu margini de ciocolată . Îmi eliberez mintea şi deschid lumina . Fotonii deja aleargă .. spre ochii de pe masă . E întuneric dar văd o clanţă galbenă . Nu vreau să o ating deşi o simt . Mâinile sunt aruncate într-un colţ . Cine a încercat uşa ? Mi-e frică de mine , mâine poate n-am să mai văd bine . Plouă cu puncte . Raţionamentele nu funcţionează , sunt într-un mediu închis şi asta mă şochează . Privesc impulsurile cum îşi pun centura de siguranţă , dioxidul de carbon cum se dispersează . Un mort cum se oripilează privit de doi ochi şi-o freză . Simt că nu mai mă interesează .
Sclavul unei cutii de maţe . Roată de trotinetă . În esenţă o păpuşă cochetă . Mecanism cenzurat , l-ai atins te-a usturat . Îl privesc ? m-am întrebat . Sunt “sexxy” , mă învârt pe bază de untură de porc . Număr viermii de pe cadavru , ideile de pe candelabru . Întorc clepsidra , schiţez o noutate , ies din cameră şi închid cortina . Şterg rotiţele de praf , minimalizez cutia şi mă duc la culcare .
Filed in fără rimă
Tags: emoţii, fotoni, idei, impuls, mecanism, rationament, sentimente, social

31 ianuarie 2008 at 12:42 am
Aceeaşi monotonie care te macină?
31 ianuarie 2008 at 12:44 am
Nu e monotonie . Daca ar fi fost nu ar mai fi avut rost sa apas pe clanta
2 februarie 2008 at 12:59 am
Da… apesi clanta, dar indraznesti sa deschizi usa? Sau ti-e frica?
2 februarie 2008 at 4:56 pm
practic, suntem sclavii modernitatii.nimic nou. punct.
2 februarie 2008 at 9:49 pm
Practic m-am referit ca suntem sclavii propiului corp . Sclavii gandirii si poate mai departe slavii modernitatii si altor chestii .
Clanta e usor de apasat . Usa daca nu se poate deschide oricat ai incerca ? Ce faci , renunti sau continui sa-ti pui intrebari
13 august 2008 at 1:19 am
[...] La nivel biologic eul eşte o maşinărie neadormită . Deja am făcut o diferenţă enormă între eu şi eu . Avem un eu ca maşină [...]