De ce renunţă oamenii ?
31 ianuarie 2008
Pentru că au această posibilitate . Pardon , dreptul la simplitate . Pentru că este mai uşor să înfuleci o bomboană , decât să-ţi cumperi o cutie . Să-ţi rezemi ochelarii peste nas menţionand că nu vezi prea bine . Dar cine sunt eu să comentez acest subiect ? Naratorul . Mă regăsesc într-un labirint întunecat . Nu ştiu unde sunt , nu ştiu cine şi nici măcar ce sunt . Continui plimbarea existenţială pe marginea cutiei . Fotoni disperaţi caută să-mi ghideze paşii . Prefer să deschid lumina . Privesc speriat un tânăr fără ochi . Pipăie zadarnic peretele , mă gândesc . Bocesc . Nu mai am picioare cu care să păşesc . Trebuie să le găsesc .
Mă deplasez în două mâini prin colţul de materie . Dar nu sunt singur şi asta mă face fericit . Renunţ să-mi caut picioarele şi mă alătur celorlalţi . Discutăm despre degete şi băşicile de la mâini . Uneori privim clanţa , dar ne este greu să o atingem . Ne este frică de imprevizibil şi necunoscut . De circuite fără de început , materie multă şi plângând . Este ziua mea . Am împlinit ceva de când am încetat să păşesc . Dar nu m-am plictisit , pe discuţii sunt chitit . Se scurge clepsidra în camera noastră . Ne inundă , vine năpastă . Fugim , ne îngrămădim , împreuna noi .. murim .
Încă privesc spre clanţa de la uşă . Materie-mi inundă gâtlejul . Tuşesc vise şi speranţe . Amintiri şi întâmplări romantice . Sper să fie bine şi să nu mai mă trezesc fără să ştiu ceva despre mine . Un punct se scurge în linie dreaptă în ambele direcţii . Privesc cum totul se formează dar nu mă interesează . Curg şi totul se balansează . De ce am renunţat la o altă întrebare ? Poţi să-mi scrii tu oare .. naratorule . Am doi ochi să te citesc , dar nicicând n-am să mă lămuresc .
1 februarie 2008 at 10:24 pm
Imi place foarte mult stilul tau de a scrie, de multe ori chiar cu rima. Keep it that way!
2 februarie 2008 at 5:12 pm
de ce renuntza oamenii?
si multe alte clasificari :-j whatever
de proshti, de leneshi, de naivi sau (sinonim cu proshti) din cauza unui low IQ
4 februarie 2008 at 12:25 am
Nu e adevarat! Nu din prostie! Ar insemna ca toti suntem prosti, deoarece toti am renuntat candva, la ceva. As spune mai degraba din oboseala, sau din scarba, dar niciodata din prostie. Iar sa stii, ca cine e prost acela e mai incapatanat…
6 iulie 2008 at 3:19 pm
E bine să renunţi atunci când nu mai ţine de puterile tale totul şi ai încercat cum ai putut mai bine. Altfel, degeaba ai început dacă nu ai dus până la sfârşit… Dar cum nu depinde numai de noi totul, se înţelege de ce preferăm să dăm vina pe factorii externi decât pe propria voinţă.
6 iulie 2008 at 3:53 pm
Atât timp cât rezultatul îţi este pictat doar pe a ta faţă , nu merită să renunţi . Dacă o faci te îneci în banalitate . Eu unul , ca personaj , am adoptat resemnarea , renunţarea ( ca personaj .. ) . Am prezentat ceea ce cred că se întâmplă cu un astfel de personaj . Oricât de frumos ar părea orizontul , probabil există unul şi mai frumos . Deci nu are rost să renunţăm odată ajungi undeva .