Naşterea [ II ]

.. continuare  

Mă trezesc înotând în acelaşi vas cu apa . Cred că nu era timpul meu , de aceea nu am murit . Mi-a trecut şi capul şi totusi scriu ale mele gânduri pe o foaie de hârtie . Înot haotic , într-o mare fără valuri , împreuna cu alţi indivizi cu două mâini şi două picioare . Ciudat , ne-am organizat inconştient ca-ntrun banc de peşti . Dar totuşi fiecare dă din maini şi din picioare , regulat . Îi privesc , speriat . Mormăi fără să vreau şi mă doare limba . Sunt conştient probabil că încerc să comunic , dar n-am cuvinte . Iau o gură de apă , de această dată fără să mă înec şi rostesc fără să vreau un cuvânt ciudat : ” apă ” .
                                     
    Înotăm cu toţii de circa jumatate de oră . Din cand în când un individ rosteşte cuvântul apă . E ciudat totuşi cum ne-am adunat laolalta , fără nici măcar să ne cunoaştem . Dar nu contează atât timp cât creionu’-mi scrie pe marginea subconştientului . Unul tuşeşte , altul ţipă , iar altul rosteşte cuvantul apă . Cred că ne învârtim în cerc , dar ce contează , suntem împreună . Ah .. iar am atins cu vârful degetelor cutia ! Pesemne că suntem aproape , dar n-am timp să mă gândesc . Se face seară şi am degând să înot haotic cu aceşti indivizi ciudaţi . Mă doare capul .
                             
    Sunt conştient ! Pun piciorul pe uscat deci visez . E şi normal , mă gândesc , căci doar a venit seara . Nu ştiu de ce , dar simt că mă înec , deşi trag aer în piept fără nicio problemă . Sunt gol , dar nu mi-e ruşine . Aşa m-am trezit prima oara . M-aşez pe nisip şi-mi dau lacrimile . Ce frumos e să ai timp de gândire . O privesc , stă pe nisip cu mâna la gură şi râde încet . Acum mă gândesc , probabil o gadilă nisipul . Dar nici măcar nu are corp . Pesemne şi l-a uitat în apă . Prea multe întrebări , mă doare capul . Simt că mă înec , deşi creionul scrie pe hârtie că-s pe o insulă pustie .
                                          
    Apa n-are valuri , probabil nici nu a avut vreodată . E aşa de mare , privită de pe insula pustie . Mă trezesc înconjurat de o serie de indivizi ciudaţi , care încă dau din mâini în dreapta si-n stanga . Mă gândesc că s-au oprit la o cugetare , dar n-am cuvinte să-i întreb . Cred că şi ei visează . Probabil este singura insulă de vis din acest pahar cu apă . Realizez că plouă şi nici nu plâng . Sunt iarăşi înconjurat de apă şi dau din mâini şi din picioare mecanic . N-am timp să mă gândesc , aş putea sa mă înec . Trebuie să continui drumul , deşi mă învârt în cerc de ore bune cu acest grup de indivizi ciudaţi.
                                           
    Mă doare capul îngrozitor . Stau la masă şi privesc paharul cu apă . Sunt transpirat , dar nu mi-e sete . În faţa mea , stă ea . Mă priveşte de ceva timp dar nu scoate vreun cuvânt . E şi normal , nu ştie să vorbească . Ridic paharul şi pronunţ încet cuvântul “apă” . Un fior îmi trece prin corp . Mi-am lăsat creionul afară pe nisip . Mă ridic , dar n-am picioare . Alunec , dar nu visez . Înotăm de ceva timp haotic , alături de ceilalţi indivizi din grup . Ciudat , un val minuscul îmi acoperă nasul . N-am timp să cuget , dar cred ca e din cauza că am ridicat paharul cu apă . Valul ne-a depasit deşi n-am timp să privesc în spate . Trebuie să dau din mâini şi din picioare .