Eu

   Nu ştiu cine sunt . Eu ? La cine fac referire când scriu aceste două caractere . La mâini şi picioare , că talent nu are . La sufletu-mi ? Reacţii psiho-emoţionale ? Biochimie ? Sau pur şi simplul blestemul de “observa” propiul mecanism executandu-se în timp real . E păcat că “trăim” orbi şi nu avem timp de noi . Măcar să descoperim “adevărul” . Iluzii . Sunt o basculantă plină de idei . Întrebări lipite cu clei . Programat să scriu acest post de doi lei . Destinul , bată-l vina . Sunt o haină , pe un manechin din cuie şi tablă . Sunetul moleculelor de aer pocnite de vânt . Şi ne considerăm culţi , mai degrabă , baze de date moderne . Raţionamente . Nimic nou , dar eu ? Sunt conştient ? Visez că scriu . Trăiesc să visez . Mă nasc să turbez . Aş fi crezut că sunt liber . Nu-mi pot şterge lanţurile . Joc şah cu realitatea . Domneşte fatalitatea . Ciudat !

   Un robot dotat cu două camere de luat vederi . Dar vede . Algoritmi complicaţi , dar “gândeşte” . Design autohton , dar este .. maşină . Eu ?! Caut o cheie , în buzunarul de la haină . O simt , dar nu o văd . O strâng între degete , dar nu există . Mi-aş fi dorit să mă nasc , dar nu se poate . Să înot în fiinţă , să mă înec conştiinţă . Să văd ceea ce vreau să văd . Să-mi pierd controlul . Imposibil . Sistemul perfect . Relativ şi circumspect . Cutie şi puncte şi lanţuri mărunte . Fără sens . Evoluţie . Necesitate . Dorinţă sunt eu . Iubitul materiei totdeauna singure . Existenţa . Punctul . Cam scurt ? Reciteşte .

  Am pornit jocul . Calculez , mă integrez , curios mă relaxez . Privesc o pată . Război . El cu mine . Mă smulge din lanţuri şi mă aruncă în nicăieri . Zâmbeşte ironic . Chiar nu ştiu . Bulversat total , el scrie . Eu , dispersat în puncte care nu există . Design-ul nu persistă . Dar mă iubeşte . Îmi dictează , cum creionul colorează , destinul pe la amiază . Mecanic , îmi desenez fizicul . Aleatoriu , fără de sens . Nu contează , dar mă nasc în două ore . Ah ?! Coşciug .