Naşterea [ III ]

începutul ..  

   Nu sunt obosit , deşi înot de când mă ştiu . Mă doare totuşi capul chiar dacă am tendinţa să-l ţin la suprafată . Nu am mai atins de mult timp marginea cutiei , dar totuşi cred că ne învârtim în cerc . Nu ne privim , doar dăm din mâini haotic . Nu pot realiza mai mult căci altfel mă înec . Plouă incet . Un mic val rece încearcă să-mi acopere nasul , dar mă feresc fără să vreau . Picăturile reci de ploaie îmi acoperă faţa . Sunt dinnou dezorientat , nu visez căci înot fără să mă gândesc . Cerul însuşi e o mare ce pluteşte peste noi . Probabil cineva a atins marginea de sus a cutiei şi de aceea plouă . Mă doare capul . Înot fără să mă gândesc .
                                             
    Pretutindeni apă , ciudat că nu mă înec . A picat ceru-n mare şi ne-a dezorientat total . Valuri reci şi înalte îmi lovesc corpul încă fierbinte şi gol . Am încetat să dau din mâini şi din picioare căci nu mă ajută . Am timp să cuget . Ea încă stă pe scaun şi mă priveşte îndelung . Visez că am timp să mă gândesc , ori mă înec că nu respir . Tuşesc din răsputeri . Nisipul îmi arde corpul gol şi caut să alerg haotic . Nu mă pot opri căci nu ma pot feri . Abia mult mai tarziu a început să plouă şi m-am aşezat pe plajă pe nisipul ud . Sunt bulversat total , dar grupu-mi e alături . Toţi seamană cu mine şi fac acelasi lucru . Ce se întamplă ? 
                                             
    Sunt privit din toate părţile de mine însumi . S-au adunat cu toţii în jurul meu şi mormăie . Realizez că fără să vreau mormai şi eu . M-aşez pe nisip şi încep să plang , mi-e frică . Tot ce vreau este să înot dinnou . Un val puternic se izbeşte de plajă . Încerc să fug dar n-am picioare . Vreau să cer ajutor , dar n-am cuvinte . Bizar , corpul meu s-a dezbinat . O mână , un picior şi o ureche plutesc sinistru în marea învolburată . Panica mă cuprinde şi încep să plâng serios . Apa-mi pătrunde în gură , tuşesc , mă înec .. Îmi pierd conştiinţa , mă cufund în neant , încă plângând . 
                                             
    Cred că am murit . Corpul meu zace descompus pe fundul mării . Creionul totuşi scrie deşi eu nu respir . Peste tot zac corpuri descompuse , probabil ale fostului meu grup . Ne-am înecat cu toţii , unii mai devreme şi alţii mai tarziu . Mă bucur , zâmbesc ! De acum am timp să gândesc . Visez că traiesc pe o insulă pustie . Dar totuşi , sunt mort şi n-am cuvinte . Mă ridic deasupra mării şi mă uit în jur . Un pahar minuscul , plin de apă , aşezat pe masă într-o cutie . Nu-i de mirare că ne învârteam în cerc , o dată la câteva minute . Mă aşez pe scaun , la masă şi sorb din pahar . Are un gust ciudat , a mină de creion . 
                 
                                                “m-am născut , din apă şi gust de mină de creion“.