Fără sens

   Goleam alene , de carne , câteva oase . Unse cu maţe . De om .. un demon strivit , pardon . Ars de Soare , perindat de viermi . Ea încă face mofturi , menţionând că o deranjează lumina . Pute a dragoste şi mort de silicon . Scârbit beau apă de mare dintr-un bidon . Ne mişcăm cu greu , în lanţuri , dar totuşi liberi . Strânşi de mână .. şi plouă . Încântat privesc alături . Văd un scaun . Sunt singur într-o cameră , holbându-mă la monitor . Legat de mâini şi de picioare , într-o cutie maro . Ea îl sărută şi naşte şi moare . Un punct din cer dispare . Şi un altul .. şi o linie .. un desen colorat pe o hârtie . Probabil visez , nu-mi pasă . Adineauri conduceam maşina . Îmi duceam copii la şcoală . Îmi privesc sânii şi gust dintr-un ciolan . Sunt o sferă . Universuri întretăiate , sexe neînmatriculate , idei ratate . Sunt un pictor de realităţi , o gâscă plină de banalităţi . Un înger sfâşiat de câini pe malul unei ape . O stea căzută pe nisip . Robotul este plictisit . Am iubit în altă eră . Vomit o aripă în ocean . Un fulger mă ţinteşte privind prin ochean . Alerg şi mă dor picioarele , pline de sânge .. Alerg spre poarta fericirii .. Un înger gol şi fără aripi . Mă împiedic , dar n-am plăcerea să mor . Un picior zdrobit .. mă prăbuşesc . Urluuuuu !! O ploaie de fulgere .. mă ţintuiesc . Mă târăsc . Un demon scuipă pe mine . Urină . Arde nisipul , arde şi marea şi peştii .. Pute a sens şi aripi murdare . Un canibal împuţit , nenăscut , nenorocit . Muşcat de viermi .. Digerat de ea şi el . Blestemat , privind TV-ul înrămat . Şi simt .. cum maţu-mi se umple . De aripi , de apă şi scârbă . Ea şi demonul cel fidel . Totdeauna chel . Aruncat într-o celulă , răcoare şi-o Lună . Inconştient şi simplu .

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?

   Un personaj şi o bomboană . De culoare roşie . Nu există , nici nu o înghite , doar o cară , n-are minte . Agale , un banc de peşti îi iese în cale . Peşti purtând bomboane . Repet , are vreun sens oare ? Într-o altă cutie un pitic se învârte în cerc . Din ce în ce mai repede . Un tren deraiază , aş vrea să nu se mai repete . Plouă cu roşu , printr-un vas de sânge . Raţiune , atât , ajunge . Scântei , fiare şi o altă floare . De ce nu se pot înţelege oare ? Plăcerea doare .

   Navighez în continuare cu două degete deasupra buricului .. ei . E goală şi are o privire aparte . În dreapta oceanul , plânge cu lacrimi pe Soare . În stânga non-sensul ţipă făcându-se mai mare . Plin de teroare . Demonul tuşeşte mai tare . S-a îmbolnăvit , fireşte , un impuls îl iscodeşte . Îngerul îmi urmăreşte . Un tablou cu două puncte . Eu sunt .. unde ? O sărută , strângând-o la piept . Pentru o clipă îi curmă suflarea . Îi retează picioarele . Nu poate să fugă . O domină . Haos , lumină şi roşu . Lacrimi , sânge şi carne . Eu sunt două puncte , ea încă moare . Demonul râde fără încetare . Mă doare . Păşesc pe nisipul impregnat cu gânduri . Gândesc că încă nu mi-a venit rândul . Ridic de jos , doi ochi şi văd . E goală şi mă excită . Ciudat , cam roşie , plictisită . Magnet , non-sens . Ură , pitici . Pute .. ea . Zdrobită pe jos . Aş vrea să o sărut , dar nu mai văd . M-a salvat un vierme . Hrănindu-se cu-n ochi .. Ea mă iubeşte . Demonul cheleşte . Şi nu o mai doreşte . În zadar se prăpădeşte . Corpu-i i se defineşte . Respiră , se opreşte . Ciudat , mă ocoleşte .. el . Pe nisip , mă ademeneşte , o mare de materie . O sărut şi nu dispare . Privesc tabloul care nu mai apare ..

   Aceeaşi mare .. de apă , ocean . Un înger priveşte prin ochean . Un fulger . Două personaje , plutind agale , pe nisipul ars de Soare . Într-o mare de sânge , cu carne şi viermi . Deloc efemeri . O cutie de puncte . Haos , iubire . Un fulger dispare , într-un corp arzând pe mare . Îl doare . Inconştientă ea .. oare ? Am evadat din conştient , din trup şi din iubire . Punct

   Privesc creaţia la început de drum . Marea inundă nimicul . Prăpastia , mozaicul , de îngeri şi morţi . Cranii şi alte câteva nopţi . Plouă cu fiare şi gânduri murdare . Mecanisme cu roţile uşoare . Plutesc iarăşi agale . Un punct sus , apare . Şi ciudat , dispare . Un corp ţipând sub Soare . Este Ea oare ? Trebuie s-o privesc cum moare .. Destinul Ei e scris de o Sperietoare . Ating de Jos cu aripa mea , aterizează pe spate . Tună ! M-am plictisit de şoapte . E moartă deşi n-a atins nimicul . Roşie în obraji .. Tuşind , inconştientă , zboară cu un înger .

   O cobor pe nisip şi caut să fug . Eu nu exist şi ea e moartă . Nu vreau să dezorientez a Ei soartă . Tuşeşte încet , dar nu există . Are doar multă imaginaţie . Fără sens pe banda rulantă . Aruncă o basculantă : idei , forme şi mult clei . Maternitate , vrei nu vrei . Mă strigă pe nume .. Nu se poate ! Nu-s atent , mă prăbuşesc . Pe malul mării , pe o planetă care chiar există . Mă doare şi-ncerc să mă ridic . O baltă de sânge în care pluteşte al meu rinichi . Nisip colorat şi lacrimi de înger .  Urlu dar nu tună , voiesc dar nu există . Aveam să mor pe malul mării , destinul meu dezorientat . Ea mă loveşte cu piciorul , plină de indiferenţă . Amândoi sunt fericiţi , eu sunt un fost înger cufundat în lanţuri .. lanţuri scrise de mine . Am fost pedepsit iubind o muritoare . Să zac şi să o privesc cum moare .. Fericită , iubind pe el . Demonul cel mai fidel . Nu ! Îi arde o palmă peste obrajii ei roşii . Şi Ea începe să plângă . Eu îi privesc , dar nu ştiu ce avea să se întâmple . E vina mea , că m-am îndrăgostit , destinul i l-am aiurit . Închid ochii şi mă resemnez .. Nu mai am sânge să zburde prin vene ..

  Ea mă ridică de Jos . Un înger gol şi frumos cu chip de fată . Mă strânge în braţe , ca eu să mă nasc . O mamă şi-un copil abia născut , pe marginea Prăpastiei . Se aruncă în gol .. Se sparg lanţurile , dispare . Doi îngeri plutesc în ocean . Tot Ea şi tot Eu . Noi doi într-o închisoare . Evadăm , nu ne mai doare . O sărut şi ea dispare . ?!

   Odată pregătit sufleteşte mă decid să evadez . Fără rime , dar cu sens , de această dată . Eram închis pe viaţă într-o celulă împreună cu ea . Ştiu că dacă planul o să eşueze , am să mor . Dar şi ea o să moară , deci nu pot să evadez . Mi-a promis că orice s-ar întâmpla , ţine sincer la mine . Vrea să scapăm împreună sau să murim împuşcaţi . M-a strâns de mână şi mi-a zâmbit . Afară peisajul este apocaliptic . Dar odata ajunşi acolo o sa fim liberi . Ştiu că îi este frică . O lacrimă i se prelinge pe obraz . Se aruncă în braţele mele şi mă priveşte . Ideile-mi pulsează . Sparg bariera dar moare , mă resemnez dar n-o iubesc . E sinceră , trebuie să evadez . Raţionez . Uşa nu pot s-o desenez . Nu ştiu a scrie fără sens , doar mă gândesc .  Cine-s eu , să abuzez , s-o împuşc . S-o privesc cum moare , după gratii , sinceră iubind pe mine . Decizia era deja scrisă . Revolta-mi era inutilă , deşi o parte din mine accepta acest lucru . Se închide lumina .

   O privesc pentru ultima oară . Îmi oferă cheia şi-mi desfac lanţurile . Îi ofer cheia şi-şi desface lanţurile . Sărim pe mica ferestruică , în necunoscut . Pentru-n moment , viaţa-mi se desfaşoară în faţa ochilor . O strâng puternic de mână , dar nu mai văd . Nu aud , nu simt , dar nici nu mor . Mă afund în ocean , împreună cu ea . E datoria mea s-o salvez . Plânge , îi e teamă , n-are cuvinte . Tânjeşte la cămăruţa de după gratii , unde m-a privit prima oară . Vom muri cu siguranţă şi nici măcar nu pot s-o îmbrăţişez . Să-i spun că-mi pare rău că o iubesc . Căci i-am provocat atâta suferinţă , deşi ea e sinceră . Tuşeşte , se îneacă , mă priveşte speriată . Îmi spune s-o părăsesc , căci mă iubeşte . Ea e om , eu pot înota ca un peşte . Ţipă să-i dau drumul , mă urăşte că nu o las să moară . Tind spre dezorientare , frică şi gânduri murdare . În chinuri se îneacă şi vrea să-i dau drumul . Mă loveşte cu picioarele şi-mi muşcă mâna . Apocaliptic , se naşte iubirea , durere şi chin . Destinu-mi veghează al meu suspin . Scot revolverul , cu degetul pe trăgaci . Plânge marea peste mine , arde focul de sub piele . Văd o bilă de lumină , n-o împuşc , o ţin de mână . Un fulger mă destramă , pe mine şi pe ea . E inconştientă , nu o doare , dar eu ţip fără încetare . Creionul scrie o poezie pe o margine de hârtie .

   Malul unui ocean şi două personaje uitându-se în zare . Se ţin de mână si privesc agale . Obosiţi , rezemaţi unul de altul . Cu lacrimi în ochi dar fericiţi . Şi când te gândeşti că e doar începutul .. unei poveşti de iubire .