Operaţie

   Pacientul , pardon , pacienta , e despachetată . Dezbrăcată , dezasamblată , moartă . Nu-s necrofil , las-o baltă . Drăguţă şi zâmbeşte , sensul nu-şi iroseşte . Roseşte ! Sângele-i cloceşte . În zadar el se piteşte . De un cleşte . Viermele lui peşte . Seamănă cu un om care doarme . Nici măcar nu pute .. Foarte tare .. frate ! Am două prezervative în nări , să n-o dau în alte zări . Narator pervers ! Cititorule .. chiar nu scriu ultimul vers . Taci ! Demonul o priveşte ironic . Platonic .. bucată de carne împuţită . Mai ieri o fată sclifosită . Azi la rotisor schingiuită . Lovită ! De paharul cu apă .. Patetic . Sclava evoluţiei .. Îngerul face sex cu rezoluţia . E chiar naşpetă . Fără zâmbet , fără nări , fără buze , fără sâni , fără “ass” străbatut de nervi .. mulanţi . Materia doarme . Creionul staţionează . Jean , a lu Mitică , boxează .

   Ce rămâne din ea , până la urmă ? O amintire .. vise nerealizate . Toalete epuizate . Anticoncepţionale uzate . Pupile dilatate . Gânduri deshidratate . Chiar aşa ? Nu pot decât a răspunde simplu , da ! Intestine pline cu ceva alb de la ultimul oral . Ciclu neapucat ! Destin ratat .. realizat . Demonul excitat .. Şi când îi şopteam că vrea s-o omoare . O durea la bască . Ne privim , nu apăsăm nicio tastă . Opuse , lacul şi marea , orezul şi sarea . Aberez , îţi lipseşte răbdarea . Dedic epuizarea , generaţiei de cacao ( la propiu ) . Pantaloni maro . Esofag cu viermi . Teatru şi moarte ! Cărţi aruncate . Viitoare decupate . Pardon , eu decupez al eu tendon . Ştiu că nu sună mişto , sunt tembel , dar n-am ghidon . Patinez pe caractere , tastatura plină de miere . Ciudat ! Bă , să mor , eşti un ratat ! ( cititorul impar , către naratorul , dincolo cu-n par ) . Scrii căcaturi şi pute . Sunt şmecher , o scriu , am sonorul pe mute . ( Să-ţi dau foc , cititor naiv . Pa ! ) . Error : ” Not connected to wordpress , reader number xxx ” .

   Dragostea ? Visele şi tentaţiile . Reciteşte ! Textul de mai sus . El degeaba boceşte . ( Bă fraiere .. m-am prins . Te dai în bărci că scrii în rime . Degeaba te caci pe tine ! ) . Şi ? Eşti penibil , laş şi accesibil . Stai naibii în banca ta şi nu mai comenta aşa . Prefă-te că e vina ta . Nu mai ofta . ( naratorul cu mâna pe .. tastatură ) . Demonul se distrează . El dansezează . Pe-un cadavru .. chiar dacă al ei prieten oftează . Urinează cu viermi , prin a ei cavitate bucală . Sărut-o acum băi Păcală . Că spui c-o iubeşti , o doreşti , atât investeşti . Că-i frumoasă ( era ) şi-o fraiereşti . E tot ea . Iubita ta . De ce întorci capul şi dai vina pe materie ? Pute a sens , evoluţie . Nu-ţi place revoluţia . Îndură ! Oase şi câteva paste . ( nu mai da “copy-paste” , nu la asta mă refeream ) . Ea ? ( da boule , ea ) . O ignori complet . Ejaculezi incoerent . În alta . Care pute a parfum de roze . E vie şi aveţi multe poze . Trădătorule . Iubeşte , doreşte , cu sens . De ce ?

Zborul

   Acelaşi mal, ocean, înger.. privind prin ochean. Acelaşi zbucium, gânduri, haos. Un demon o sărută.. pe Ea. Demonul imaginaţiei mele. Într-un peisaj inexistent. Aş vrea s-o pot atinge măcar odată. Vreau.. în cuvinte simple. Vreau să exist, o clipă, în realitatea Ei. Vreau să am buze nedecupate. Vreau sentimente şi emoţii. Vreau simplitate. Vreau să visez.. măcar odată. S-o strâng în braţe, dar n-am. S-o sărut, dar nu pot. Ea e un punct, eu sunt un Înger. O chestie cu aripi care nu exist. Nonsensul, perfectul, Naratorul. Vampirul, durerea, destinul. Materia şi sensul. Agonia şi orgasmul. Timpul şi viaţa. Totul şi Eu. Fulgere şi tunete. Cutremure şi împărăţii. Caractere şi nenumărate minunăţii. Un peşte în oceanul existenţei. Normalitatea în haos. Un vulcan erupe pe insula pustie. Mi-am luat zborul, nimeni nu mă ştie. Atemporal şi Ea e moartă. Pardon, mă naşte. Azi trebuie să zbor fără să mă gândesc. Printre puncte sau stele. Clustere de galaxii. Forme câte nu mai ştii. Privesc un punct, e Totul. Universul zis Furnică. O mare de forme, sfere şi Ele. Fotoni, culorile mele..

   Ea nici măcar nu există. Înafara lumii. Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie. Undeva alături mie. Atât cunosc, o masă şi puncte. A scrie poezie. Veghez existenţa cum toată se scrie. Pe sulul de hârtie. Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică. Şi nici măcar nu erau liberi. Egoistul a înecat-o, gândindu-se la penetrare. N-o iubea, doar aşa realiza. Destinu-i se scria. Naratorul povestea. Cum ea încet se stingea.. Şi nu mai răsufla. Fulgerul nu exista. Ea nu mai plângea. Pe malul oceanului, împuţiţi. Dezasamblaţi, pierduţi, în lanţuri. Două bucăţi de lemn cu fond de ten. Culori şi buze decupate. Degeaba. Nici măcar Eu nu pot evada. Nu-i pot condamna. Răsuflu în rime, plantez antonime.. Atât!

   Înconjuraţi de ape, istoviţi. Ne ţinem în braţe. Mă priveşte şi ştiu.. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte. O ţin la suprafaţă. Valuri ne lovesc în faţă. Lacrimi şi apă. Gânduri şi iluzii. Un fulger s-arată. Un demon.. nu-l văd. Mă înec şi o trag după mine. Am eşuat! Mă scufund în materie şi îi culeg. Le suflu viaţă. Sunt demon. Îngerii nu mint! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă. Tuşeşte. Pe malul unui ocean, într-o altă realitate. Plouă un demon. Demon fără sens!

Omul şi universul

   Sinonime , antonime , paraziţi şi acronime . Eşti un nimeni ! Stai pe o planetă în necunoscut şi nici măcar nu-ţi pasă . Cine eşti .. Chiar ? Te supui evoluţiei . Recurgi la emoţii şi gânduri murdare ( repet , ai răbdare ) . Nici în fund .. dacă te doare . Maţule gros .. Venind spre casă cauţi momentul potrivit să-ţi arăţi egoismul faţă de ea . Momentul să o săruţi .. pe frunte . Pardon , pe limbă . Să faci transfer de molecule . Să o foloseşti . Să te exciţi . Tu , omule ! Cu ochelari şi basma verde . Eu , învârt o bilă . O cană de apă şi puncte . Te învârt pe tine , între degete . Gemete ! De după uşă . Axiome , religie , poezie , şcoală . Copii bâzâie . Nevasta-i babă . Universul , un punct , un om . Un atom , pe autostrada cunoaşterii . Tu nici măcar nu-ţi dai interesul . Ai impresia că faima , banii sau sensul pe patru roţi te scapă de haos . Dar tu , ca instanţă , eşti deja mort . Timpu-i doar o iluzie , pentru bătrânul nostru univers . Un “puzzle” de puncte .. Iar tu ai de făurit o sferă . O sferă cu sens , în eternul nimic ! Eşti laş . Las pe mâine , oricum nu poţi face azi . Te îmbeţi cu spectacole , partide de amor , copii pe coridor . Câteva ejaculări , excursii , filozofii şi gata . Poze de album , oase pe o piatră . Zâmbete şi lacrimi , toate au fost odată . Nu sunt ironic ori plin de non-sens ca tine . Sunt doar un robot deconectat de la First Life .

   Stăteam pe un fotoliu , cu ea în braţe . Dezbrăcat , relaxat , excitat . Pe viaţă asigurat . Universul aştepta să mor , să o las însărcinată , să reglăm producţia de noi născuţi . Să las urme de dioxid de carbon , urină şi fecale . Natura mă iubeşte , chiar şi când ea borăşte . Face bine la viitoarele plante . Am decis . Glumesc ! Evoluţia decide ! Glumeşte ! Nici măcar ea nu are sens . Se macină haotic , materie şi materie în al nostru univers . Un cablu de gânduri , implantat în gâtu-mi . Ridicol ! Scurtcircuit . Ţip . Îmi dau ochelarii jos şi mă ridic din fotoliu . E prima dată când văd . O priză . Fotolii şi clone . Oameni ciudaţi . Mă ascund . Nimeni nu se aşteaptă la eroare . Orice non-sens era deja eradicat . Nu m-am mai ridicat . Un labirint fără uşi , fără ieşire . Oameni cu măşti , probabili ei controlează evoluţia . Sunt o clonă . Decid ! Respir ! Alerg ! Gândesc ! Doresc … s-o iubesc . Acum pot . Fără să mă păcalesc că-s înger sau demon . Atâtea vise proiectate printr-un cablu . Ajuns în faţa fotoliului ei , încep să plâng . Tăiată în două , fără de milă . Un mesaj în alb şi negru : ” eşti tot un om ” . Răsuflu , mă calmez . Soluţie întodeauna este . În vis , un înger a sărit pe mica ferestruică împreună cu ea şi a salvat-o . În realitate n-am aripi . Un fals implementat în a noastră minte . O matrice perfectă . Un vis , în vis . Probabil şi ei visează . Şi chiar de nu , voi avea grijă să-i derutez . Acum privesc altfel lucrurile . N-am lanţuri , ci oase . N-am vise , ci gânduri dubioase .

   I-am decupat buzele cu dinţii . Atât mai am de la ea . Am decodat programul şi mi-am desenat aripi . Am găsit şi malul mării . Alerg în fiecare dimineaţă . Cu ale ei buze în buzunar . Departe de sistem , închisoare sau blestem . Visez . La fotoliu , orgasme şi concerte . Eu , naratorul . Noi oamenii nu putem îndura eternitatea . Dar eu nu mă împac cu banalitatea .

Oglinda fermecată

   N-o să scriu despre Feţi Frumoşi , beţivi sau căcăcioşi . Scriu pe o hârtie ce mi s-a întâmplat mie . Narator nenorocit , cum iară m-ai ochit ? Mie , eu , adică tu sau el . Fără discriminări împuţitule . Şi ea , ele , sunt toate ele mele . Îmi descos nasturii .. M-am exprimat politicos să nu dau impresia unui suicid . Vorbele-mi coincid ! Penibilule ! Narator ratat , obsedat .. Pe toţi ne-ai agasat . Bun , trecând la subiect ( căci asta aşteptai ) , mâine ninge . Eroare .

   Mă privesc în oglindă cu stupoare . Nu-mi văd aripile . Mă văd îmbrăcat , asamblat , curat , imaculat . Mecanizat ! Plictisit , ironizat ! Deloc dezaxat . Sunt înger , cu aripi şi gol . Dar oglinda fermecată mă minte . Migrează fotoni necredincioşi cu toţii fiţoşi . Mă mint ? Oglinda are ochelari . În jurul ochilor mei .. Ochelarii banalităţii , într-o lume a tentaţiei . Şi erecţia continuă . Fooorte ciudat ! Parcă ieri m-au dezasamblat . Şi m-au ambalat . Într-o cutie cu aluat . Destinu-mi parafrazat ! Chiar am vazut asta , ieri când am stat . La naşterea-mi . Pute a carne . Nenăscuţi . Digeraţi de evoluţie . Creaţi fără revoluţie . Într-un borcan plin de soluţie .. şi feromoni . Otravă de şoareci , scuipată de-o mâţă . În al meu borcan cu dulceaţă . Pardon , viaţă . Mi-am văzut prietena .. Borâtă de-un vierme într-o altă cutie . Corelată cu mine .. Plină de fulgi .. Ochi de cauciuc . Virgină-n papuc . Orgasmele-i scrise , dinainte s-apuc . Mă protejez , readuc . Copil , nenăscut ! Probabil ne privim . Noi doi . Un înger şi-o fată . A dispărut dintr-o dată . Ejaculez în altă fată .. Al meu suspin , scris in destin .

   Alerg pe malul mării .. În non-sens . Nu pot zbura fără aripi .. în oglindă . Nu pot dormi cu ochelarii realităţii . Nu pot vota al meu destin , o frunză în afara banalităţii . Lupt împotriva notorietăţii . Omul ! Îmbrăţişat cu ea . Omul ! Îmbrătişată cu el . Pe malul mării de speranţe . Lângă un morman .. de oase . Toate roase .. de plictis . Ei nu gândesc . Al lor viitor îl amăgesc . Mereu greşesc . Întuneric ei croiesc . Sărut marea , ea lacul .

Psihologia seducţiei

   O carte interesantă . A lui Nicolas Gueguen . N-ai să găseşti din păcate reţete secrete precum : ” cum o agăţ în zece paşi sau cum o bag în pat în cinsprezece cuvinte ” . Ai să găseşti nişte lucruri interesante şi dure despre tine , omule . Trecând la subiect , o sa schiţez câteva fragmente interesante :

• Se pare că natura , în marea ei înţelepciune ,  creat bărbatul şi femeia pentru a servi unei cauze : viaţa .

   Oricât ne-am strădui , oricât ne-am păcăli , te iubesc . Eşti “viaţa” mea , femeie ! Fără tine n-aş putea exista . Te iubesc .. evoluţie . Că mă condamni la revoluţie . De ce iubeşti ? De ce o doreşti atât de mult şi visezi la chestii murdare ? Recunoaşte , omule ! Animalule ! Vrei să te culci cu ea . Vrea să aibă copilul tău . Să-ţi vezi fetiţa mergând pentru prima dată . Să-ţi zică : “tată” . Să facă ceva în viaţă … Nebunule ! Eşti condamnat . Nu iubeşti ! Doar o doreşti . S-o penetrezi . Să mori . Să ai urmaşi . S-o domini ! Nu-mi vorbi de sentimente . Câte secole ai de gând să mai minţi ? Când milioane de ani am fost sinceri ? Omule modern , eşti laş . Spui că ea este aleasa . Dacă ai fi găsit-o pe ea înaintea ei ? Mă încurci ! Ai descoperit-o la un bairam . Ţi-a zâmbit . Ţi-a împroşcat feromoni în gură . Dragoste la prima vedere . Dar ea ? Şi ea ? Sistem banal !

•   Ce căutam la celalalt în anii 40 şi ce căutam acum :

1. sănătatea ocupa locul 5 în anii 40 . Dacă întrebai o puştoaica de acum aproape 70 de ani , îţi spunea că vrea ca al ei mascul să fie sănătos ( al cincilea criteriu ) . Acum .. nu prea mai contează . Ocupă locul nouă . Sex să fie şi frumoasă . Ce dacă-i grasă ?
2. acum femeile vor ca al lor mascul să fie ambiţios . Pe când în a doua jumătate a secolului trecut nu prea le interesa .
3. în anii 1940-1950 aspectul fizic nu era aşa important . Treacă , meargă , s-o aibă mare şi tare . Pe parcurs a început să conteze . S-a emancipat lumea . Dorea masculi “buni” . Dar , spre surprinderea voastră , acest aspect începe din nou să scadă . Nu mai contează frumuseţea , cât banu şi grosimea .
4. acum majoritatea vor ca al lor partener să fie educat , inteligent , deşi în anii 40 nu prea conta .

   E şi normal . O femeie nu prea poate avea urmaşi cu toţi masculii de pe planetă . Nici dacă ar vrea . Atunci ajunge la ideea : ” unul , dar bun tată ” . La propiu şi figurat . Pâi nu-i aşa ? Ambiţios , drăguţ , brăndos , şmecheraş , mare şi tare , bănos cu maşină la scară . Să aibă cu ce îi creşte copilul şi cu ce s-o satisfacă . Să fie prinţesa fericită şi .. Nimic . Ei vor o nevastă frumoasă , ei vor un bărbat care se le ofere confort material . Deci , pune-ţi osul la treabă şi brandul la sală . În Spania , la cules . Pâi nu ? Excitaţi evoluţia roboţilor ! De ce mă minţi ? Spui că o iubeşti sincer , dar în sinea ta puţi a animal ! A hoit , împuţit ! Fără sens , părăsit de unicitate .

•    Sincronizarea ciclului la femei : S-a observat că femeile de la paza de coastă care trăiau împreună mai multe luni constatau o sincronizare a ciclului menstrual la o diferenţă de patru zile , în timp ce înainte erau total diferite . Feromonii , daţi dracu .
•   Bărbaţii care au o relaţie stabilă cu o femeie observă că barba le creşte mai repede .
•   Fetelor care se întâlnesc mai des cu un bărbat li se diminuează durata ciclului pentru a creşte posibilitatea de procreere .

   Şmecheră evoluţia . Lasă omuleţii să se distreze şi ea se ocupă de toate . Şi tot te lauzi c-o iubeşti ? Nătângule ! Nu mă refer la tine , stai calm . Bea berea liniştit ! Maşin-o fără sentimente ! Prinsă în lanţuri ancestrale . Nici în milioane de ani nu le vei putea sparge ! Obişnuieşte-te cu ideea . ” Be happy ” .

   Concluzie : Se pare că deşi ne considerăm evoluaţi , am rămas tot la fel . E doar momentul în care suntem conştienţi ( sau nu ) de ceea ce se petrece în jurul nostru . Nimic mai mult !