Fără sens

   Pacientul , pardon , pacienta , e despachetată . Dezbrăcată , dezasamblată , moartă . Nu-s necrofil , las-o baltă . Drăguţă şi zâmbeşte , sensul nu-şi iroseşte . Roseşte ! Sângele-i cloceşte . În zadar el se piteşte . De un cleşte . Viermele lui peşte . Seamănă cu un om care doarme . Nici măcar nu pute .. Foarte tare .. frate ! Am două prezervative în nări , să n-o dau în alte zări . Narator pervers ! Cititorule .. chiar nu scriu ultimul vers . Taci ! Demonul o priveşte ironic . Platonic .. bucată de carne împuţită . Mai ieri o fată sclifosită . Azi la rotisor schingiuită . Lovită ! De paharul cu apă .. Patetic . Sclava evoluţiei .. Îngerul face sex cu rezoluţia . E chiar naşpetă . Fără zâmbet , fără nări , fără buze , fără sâni , fără “ass” străbatut de nervi .. mulanţi . Materia doarme . Creionul staţionează . Jean , a lu Mitică , boxează .

   Ce rămâne din ea , până la urmă ? O amintire .. vise nerealizate . Toalete epuizate . Anticoncepţionale uzate . Pupile dilatate . Gânduri deshidratate . Chiar aşa ? Nu pot decât a răspunde simplu , da ! Intestine pline cu ceva alb de la ultimul oral . Ciclu neapucat ! Destin ratat .. realizat . Demonul excitat .. Şi când îi şopteam că vrea s-o omoare . O durea la bască . Ne privim , nu apăsăm nicio tastă . Opuse , lacul şi marea , orezul şi sarea . Aberez , îţi lipseşte răbdarea . Dedic epuizarea , generaţiei de cacao ( la propiu ) . Pantaloni maro . Esofag cu viermi . Teatru şi moarte ! Cărţi aruncate . Viitoare decupate . Pardon , eu decupez al eu tendon . Ştiu că nu sună mişto , sunt tembel , dar n-am ghidon . Patinez pe caractere , tastatura plină de miere . Ciudat ! Bă , să mor , eşti un ratat ! ( cititorul impar , către naratorul , dincolo cu-n par ) . Scrii căcaturi şi pute . Sunt şmecher , o scriu , am sonorul pe mute . ( Să-ţi dau foc , cititor naiv . Pa ! ) . Error : ” Not connected to wordpress , reader number xxx ” .

   Dragostea ? Visele şi tentaţiile . Reciteşte ! Textul de mai sus . El degeaba boceşte . ( Bă fraiere .. m-am prins . Te dai în bărci că scrii în rime . Degeaba te caci pe tine ! ) . Şi ? Eşti penibil , laş şi accesibil . Stai naibii în banca ta şi nu mai comenta aşa . Prefă-te că e vina ta . Nu mai ofta . ( naratorul cu mâna pe .. tastatură ) . Demonul se distrează . El dansezează . Pe-un cadavru .. chiar dacă al ei prieten oftează . Urinează cu viermi , prin a ei cavitate bucală . Sărut-o acum băi Păcală . Că spui c-o iubeşti , o doreşti , atât investeşti . Că-i frumoasă ( era ) şi-o fraiereşti . E tot ea . Iubita ta . De ce întorci capul şi dai vina pe materie ? Pute a sens , evoluţie . Nu-ţi place revoluţia . Îndură ! Oase şi câteva paste . ( nu mai da “copy-paste” , nu la asta mă refeream ) . Ea ? ( da boule , ea ) . O ignori complet . Ejaculezi incoerent . În alta . Care pute a parfum de roze . E vie şi aveţi multe poze . Trădătorule . Iubeşte , doreşte , cu sens . De ce ?

   Acelaşi mal , ocean , înger .. privind prin ochean . Acelaşi zbucium , gânduri , haos . Un demon o sărută .. pe Ea . Demonul imaginaţiei mele . Într-un peisaj inexistent . Aş vrea s-o pot atinge măcar odată . Vreau .. în cuvinte simple . Vreau să exist , o clipă , în realitatea Ei . Vreau să am buze nedecupate . Vreau sentimente şi emoţii . Vreau simplitate . Vreau să visez .. măcar odată . S-o strâng în braţe , dar n-am . S-o sărut , dar nu pot . Ea e un punct , eu sunt un Înger . O chestie cu aripi care nu există . Non-sensul , perfectul , Naratorul . Vampirul , durerea , destinul . Materia şi sensul . Agonia şi orgasmul . Timpul şi viaţa . Totul şi Eu . Fulgere şi tunete . Cutremure şi împărăţii . Caractere şi nenumărate minunăţii . Un peşte în oceanul existenţei . Normalitatea în haos . Un vulcan erupe pe insula pustie . Mi-am luat zborul , nimeni nu mă ştie . Atemporal şi Ea e moartă . Pardon , mă naşte . Azi trebuie să zbor fără să mă gândesc . Printre puncte sau stele . Clustere de galaxii . Forme câte nu mai ştii . Privesc un punct , e Totul . Universul zis Furnică . O mare de forme , sfere şi Ele . Fotoni , culorile mele ..

   Ea nici măcar nu există . Înafara lumii . Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie . Undeva alături mie . Atât cunosc , o masă şi puncte . A scrie poezie . Veghez existenţa cum toată se scrie . Pe sulul de hârtie . Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică . Şi nici măcar nu erau liberi . Egoistul a înecat-o , gândindu-se la penetrare . N-o iubea , doar aşa realiza . Destinu-i se scria . Naratorul povestea . Cum ea încet se stingea .. Şi nu mai răsufla . Fulgerul nu exista . Ea nu mai plângea . Pe malul oceanului , împuţiţi . Dezasamblaţi , pierduţi , în lanţuri . Două bucăţi de lemn cu fond de ten . Culori şi buze decupate . Degeaba . Nici măcar Eu nu pot evada . Nu-i pot condamna . Răsuflu în rime , plantez antonime .. Atât !

   Înconjuraţi de ape , istoviţi . Ne ţinem în braţe . Mă priveşte şi ştiu .. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte . O ţin la suprafaţă . Valuri ne lovesc în faţă . Lacrimi şi apă . Gânduri şi iluzii . Un fulger s-arată . Un demon .. nu-l văd . Mă înec şi o trag după mine . Am eşuat ! Mă scufund în materie şi îi culeg . Le suflu viaţă . Sunt demon . Îngerii nu mint ! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă . Tuşeşte . Pe malul unui ocean , într-o altă realitate . Plouă un demon . Demon fără sens !

   Sinonime , antonime , paraziţi şi acronime . Eşti un nimeni ! Stai pe o planetă în necunoscut şi nici măcar nu-ţi pasă . Cine eşti .. Chiar ? Te supui evoluţiei . Recurgi la emoţii şi gânduri murdare ( repet , ai răbdare ) . Nici în fund .. dacă te doare . Maţule gros .. Venind spre casă cauţi momentul potrivit să-ţi arăţi egoismul faţă de ea . Momentul să o săruţi .. pe frunte . Pardon , pe limbă . Să faci transfer de molecule . Să o foloseşti . Să te exciţi . Tu , omule ! Cu ochelari şi basma verde . Eu , învârt o bilă . O cană de apă şi puncte . Te învârt pe tine , între degete . Gemete ! De după uşă . Axiome , religie , poezie , şcoală . Copii bâzâie . Nevasta-i babă . Universul , un punct , un om . Un atom , pe autostrada cunoaşterii . Tu nici măcar nu-ţi dai interesul . Ai impresia că faima , banii sau sensul pe patru roţi te scapă de haos . Dar tu , ca instanţă , eşti deja mort . Timpu-i doar o iluzie , pentru bătrânul nostru univers . Un “puzzle” de puncte .. Iar tu ai de făurit o sferă . O sferă cu sens , în eternul nimic ! Eşti laş . Las pe mâine , oricum nu poţi face azi . Te îmbeţi cu spectacole , partide de amor , copii pe coridor . Câteva ejaculări , excursii , filozofii şi gata . Poze de album , oase pe o piatră . Zâmbete şi lacrimi , toate au fost odată . Nu sunt ironic ori plin de non-sens ca tine . Sunt doar un robot deconectat de la First Life .

   Stăteam pe un fotoliu , cu ea în braţe . Dezbrăcat , relaxat , excitat . Pe viaţă asigurat . Universul aştepta să mor , să o las însărcinată , să reglăm producţia de noi născuţi . Să las urme de dioxid de carbon , urină şi fecale . Natura mă iubeşte , chiar şi când ea borăşte . Face bine la viitoarele plante . Am decis . Glumesc ! Evoluţia decide ! Glumeşte ! Nici măcar ea nu are sens . Se macină haotic , materie şi materie în al nostru univers . Un cablu de gânduri , implantat în gâtu-mi . Ridicol ! Scurtcircuit . Ţip . Îmi dau ochelarii jos şi mă ridic din fotoliu . E prima dată când văd . O priză . Fotolii şi clone . Oameni ciudaţi . Mă ascund . Nimeni nu se aşteaptă la eroare . Orice non-sens era deja eradicat . Nu m-am mai ridicat . Un labirint fără uşi , fără ieşire . Oameni cu măşti , probabili ei controlează evoluţia . Sunt o clonă . Decid ! Respir ! Alerg ! Gândesc ! Doresc … s-o iubesc . Acum pot . Fără să mă păcalesc că-s înger sau demon . Atâtea vise proiectate printr-un cablu . Ajuns în faţa fotoliului ei , încep să plâng . Tăiată în două , fără de milă . Un mesaj în alb şi negru : ” eşti tot un om ” . Răsuflu , mă calmez . Soluţie întodeauna este . În vis , un înger a sărit pe mica ferestruică împreună cu ea şi a salvat-o . În realitate n-am aripi . Un fals implementat în a noastră minte . O matrice perfectă . Un vis , în vis . Probabil şi ei visează . Şi chiar de nu , voi avea grijă să-i derutez . Acum privesc altfel lucrurile . N-am lanţuri , ci oase . N-am vise , ci gânduri dubioase .

   I-am decupat buzele cu dinţii . Atât mai am de la ea . Am decodat programul şi mi-am desenat aripi . Am găsit şi malul mării . Alerg în fiecare dimineaţă . Cu ale ei buze în buzunar . Departe de sistem , închisoare sau blestem . Visez . La fotoliu , orgasme şi concerte . Eu , naratorul . Noi oamenii nu putem îndura eternitatea . Dar eu nu mă împac cu banalitatea .

   N-o să scriu despre Feţi Frumoşi , beţivi sau căcăcioşi . Scriu pe o hârtie ce mi s-a întâmplat mie . Narator nenorocit , cum iară m-ai ochit ? Mie , eu , adică tu sau el . Fără discriminări împuţitule . Şi ea , ele , sunt toate ele mele . Îmi descos nasturii .. M-am exprimat politicos să nu dau impresia unui suicid . Vorbele-mi coincid ! Penibilule ! Narator ratat , obsedat .. Pe toţi ne-ai agasat . Bun , trecând la subiect ( căci asta aşteptai ) , mâine ninge . Eroare .

   Mă privesc în oglindă cu stupoare . Nu-mi văd aripile . Mă văd îmbrăcat , asamblat , curat , imaculat . Mecanizat ! Plictisit , ironizat ! Deloc dezaxat . Sunt înger , cu aripi şi gol . Dar oglinda fermecată mă minte . Migrează fotoni necredincioşi cu toţii fiţoşi . Mă mint ? Oglinda are ochelari . În jurul ochilor mei .. Ochelarii banalităţii , într-o lume a tentaţiei . Şi erecţia continuă . Fooorte ciudat ! Parcă ieri m-au dezasamblat . Şi m-au ambalat . Într-o cutie cu aluat . Destinu-mi parafrazat ! Chiar am vazut asta , ieri când am stat . La naşterea-mi . Pute a carne . Nenăscuţi . Digeraţi de evoluţie . Creaţi fără revoluţie . Într-un borcan plin de soluţie .. şi feromoni . Otravă de şoareci , scuipată de-o mâţă . În al meu borcan cu dulceaţă . Pardon , viaţă . Mi-am văzut prietena .. Borâtă de-un vierme într-o altă cutie . Corelată cu mine .. Plină de fulgi .. Ochi de cauciuc . Virgină-n papuc . Orgasmele-i scrise , dinainte s-apuc . Mă protejez , readuc . Copil , nenăscut ! Probabil ne privim . Noi doi . Un înger şi-o fată . A dispărut dintr-o dată . Ejaculez în altă fată .. Al meu suspin , scris in destin .

   Alerg pe malul mării .. În non-sens . Nu pot zbura fără aripi .. în oglindă . Nu pot dormi cu ochelarii realităţii . Nu pot vota al meu destin , o frunză în afara banalităţii . Lupt împotriva notorietăţii . Omul ! Îmbrăţişat cu ea . Omul ! Îmbrătişată cu el . Pe malul mării de speranţe . Lângă un morman .. de oase . Toate roase .. de plictis . Ei nu gândesc . Al lor viitor îl amăgesc . Mereu greşesc . Întuneric ei croiesc . Sărut marea , ea lacul .

   O carte interesantă . A lui Nicolas Gueguen . N-ai să găseşti din păcate reţete secrete precum : ” cum o agăţ în zece paşi sau cum o bag în pat în cinsprezece cuvinte ” . Ai să găseşti nişte lucruri interesante şi dure despre tine , omule . Trecând la subiect , o sa schiţez câteva fragmente interesante :

• Se pare că natura , în marea ei înţelepciune ,  creat bărbatul şi femeia pentru a servi unei cauze : viaţa .

   Oricât ne-am strădui , oricât ne-am păcăli , te iubesc . Eşti “viaţa” mea , femeie ! Fără tine n-aş putea exista . Te iubesc .. evoluţie . Că mă condamni la revoluţie . De ce iubeşti ? De ce o doreşti atât de mult şi visezi la chestii murdare ? Recunoaşte , omule ! Animalule ! Vrei să te culci cu ea . Vrea să aibă copilul tău . Să-ţi vezi fetiţa mergând pentru prima dată . Să-ţi zică : “tată” . Să facă ceva în viaţă … Nebunule ! Eşti condamnat . Nu iubeşti ! Doar o doreşti . S-o penetrezi . Să mori . Să ai urmaşi . S-o domini ! Nu-mi vorbi de sentimente . Câte secole ai de gând să mai minţi ? Când milioane de ani am fost sinceri ? Omule modern , eşti laş . Spui că ea este aleasa . Dacă ai fi găsit-o pe ea înaintea ei ? Mă încurci ! Ai descoperit-o la un bairam . Ţi-a zâmbit . Ţi-a împroşcat feromoni în gură . Dragoste la prima vedere . Dar ea ? Şi ea ? Sistem banal !

•   Ce căutam la celalalt în anii 40 şi ce căutam acum :

1. sănătatea ocupa locul 5 în anii 40 . Dacă întrebai o puştoaica de acum aproape 70 de ani , îţi spunea că vrea ca al ei mascul să fie sănătos ( al cincilea criteriu ) . Acum .. nu prea mai contează . Ocupă locul nouă . Sex să fie şi frumoasă . Ce dacă-i grasă ?
2. acum femeile vor ca al lor mascul să fie ambiţios . Pe când în a doua jumătate a secolului trecut nu prea le interesa .
3. în anii 1940-1950 aspectul fizic nu era aşa important . Treacă , meargă , s-o aibă mare şi tare . Pe parcurs a început să conteze . S-a emancipat lumea . Dorea masculi “buni” . Dar , spre surprinderea voastră , acest aspect începe din nou să scadă . Nu mai contează frumuseţea , cât banu şi grosimea .
4. acum majoritatea vor ca al lor partener să fie educat , inteligent , deşi în anii 40 nu prea conta .

   E şi normal . O femeie nu prea poate avea urmaşi cu toţi masculii de pe planetă . Nici dacă ar vrea . Atunci ajunge la ideea : ” unul , dar bun tată ” . La propiu şi figurat . Pâi nu-i aşa ? Ambiţios , drăguţ , brăndos , şmecheraş , mare şi tare , bănos cu maşină la scară . Să aibă cu ce îi creşte copilul şi cu ce s-o satisfacă . Să fie prinţesa fericită şi .. Nimic . Ei vor o nevastă frumoasă , ei vor un bărbat care se le ofere confort material . Deci , pune-ţi osul la treabă şi brandul la sală . În Spania , la cules . Pâi nu ? Excitaţi evoluţia roboţilor ! De ce mă minţi ? Spui că o iubeşti sincer , dar în sinea ta puţi a animal ! A hoit , împuţit ! Fără sens , părăsit de unicitate .

•    Sincronizarea ciclului la femei : S-a observat că femeile de la paza de coastă care trăiau împreună mai multe luni constatau o sincronizare a ciclului menstrual la o diferenţă de patru zile , în timp ce înainte erau total diferite . Feromonii , daţi dracu .
•   Bărbaţii care au o relaţie stabilă cu o femeie observă că barba le creşte mai repede .
•   Fetelor care se întâlnesc mai des cu un bărbat li se diminuează durata ciclului pentru a creşte posibilitatea de procreere .

   Şmecheră evoluţia . Lasă omuleţii să se distreze şi ea se ocupă de toate . Şi tot te lauzi c-o iubeşti ? Nătângule ! Nu mă refer la tine , stai calm . Bea berea liniştit ! Maşin-o fără sentimente ! Prinsă în lanţuri ancestrale . Nici în milioane de ani nu le vei putea sparge ! Obişnuieşte-te cu ideea . ” Be happy ” .

   Concluzie : Se pare că deşi ne considerăm evoluaţi , am rămas tot la fel . E doar momentul în care suntem conştienţi ( sau nu ) de ceea ce se petrece în jurul nostru . Nimic mai mult !