Prăpastia

   Sunt un simplu narator , vorbitor , plictisitor . Pardon , mă scuzi , de azi scriitor .. Resemnat pe marginea prăpastiei , privind în gol . La cei doi oameni de pe partea cealaltă . Se putea scrie mai “romantic” , dar lasă . Pentru oameni n-are sens . Se lăudau că se iubesc , doresc .. că na . Dar amândoi jucau teatru . El vroia să-i lingă buzele , ea mima orgasmul . Teatru , cer senin , prăpastie , al lor destin . Azi nu pot să mă închin . Într-o parte ardea un foc . În formă umană , dar nimeni nu băga de seamă . Erau mult prea ocupaţi să-şi joace rolul penibil . Mă duc la ale mele , coordonez creionul a scrie pe foaia albă de hârtie . Da , eu scriu . M-am dat de gol , s-a dus misterul .. Ratat mai sunt .

   Se plimbau pe marginea prăpastiei . Ca doi copii pe care-i mănâncă în “fund” . Pe ea o mânca în altă parte . Pardon , să nu zici că zidu-i de beton . Băăăă .. Da eşti tâmpit ? Aberezi , tu te-ai dilit ? ( cititorul ) . La un moment dat , ea alunecă . Prăbuşindu-se în necunoscut . El e prea laş să o salveze şi-şi găseşte pe alta , care să-i mimeze orgasmul . Dar na , eu educatorul , trebuie s-o salvez . Îmi pare rău că al ei destin , am fost pus să creez . Mă arunc în prăpastie , ca un fulger . Deschid aripile şi o prind în braţe . Plânge şi are impresia că s-a îndrăgostit de mine . Încearcă să mă sărute , dar îi dau o palmă . Sunt în interes de serviciu , n-am timp de relaţii amoroase cu clientele . Ce penibil frate , n-ai idei . Mai bagă dalea cu îngeri şi zmei ( cititorul ) . Răbdare , unde măta te doare ? Pa !

   Ajuns dincolo , o cobor . El îşi ridică pantalonii , se şterge de ruj şi îi apare în cale . Nimic mai ferice sub Soare . Eu ard cu atâta ardoare . Iubind-o pe ea oare ? Era clienta băăăăă .. Ce le mai abureşti , ameţeşti ( cititorul ) . S-a înecat creionul în tuş , mă doare nasul şi plouă cu verde . Limba mea engleză . Mi-a tras-o fix în freză . Ha , ha !