Turme şi cupluri

   Păşesc prin realitate , printre manechinele de pluş . Observ o tipă draguţă . Îmi face cu ochiul . Mă place , deşi eu sunt o gramadă de scânduri . Probabil n-am fost atent sau mi s-a părut . Cine ar place un copac , un tei într-un parc ? Lumea face poze lângă mine , dar nimic mai mult . Nu au să mă iubească niciodata şi am să rămân singur . Ei .. dar asta e situaţia . Mă resemnez , ale mele frunze le înverzesc . ( Hai naratorule , acu te-ai dat pe copaci ? Ce naiba e cu tine ? Eşti derutat , dezaxat , obsedat ? Ai impresia că te citeşte careva ? ) I-am dat o palmă şi am rămas singur pe scenă . Ea mă ascultă şi asta e tot ce contează ( a nu se întelege că fac dedicaţii pe net vreunei fete , că nu este aşa ). E o frunză băăăăăăăă !!!! Te-am derutat , tu de pe blog ai plecat . Foarte bine , nimeni n-are nevoie de tine . Nu uita să scrii un comentariu care să te caracteritzeze , robotule .

   Pe străzi mişună oamenii . Turme sau cupluri , care mai de care mai neinteresante . Şi atunci de ce scriu ? Nu ştiu .. să te enervez pe tine . Dacă mai întrebi odată , îţi scot bateriile . O tipă , cu pantalonii mulaţi şi privirea fix în faţă , mă priveşte . Niscaiva milisecunde , să nu bage de seamă masculul de lângă ea . Şi turma din care face parte . N-o privesc ( Cum naibii să n-o priveşti mă ? De unde ştii că te-a privit ? )  ! Ai dreptate , mă gândeam la un înger , adică la mine . Mergând mai departe alte două entitâţi zâmbesc alene . Una spune câ a satisfacut-o prietenu , alta se vaitâ că n-are orgasm de ala “uuuu” . Altul se laudă cu manechinu , mergând cu pieptul “sus” . Un demon sus răsare . Roşu , semaforu . Prins cu oamenii la stop . Mi-e rău .

   Omule , dar eşti ciudat ? Mult prea dezaxat ! Cu toţii bem apă din fântâna nebuniei , ţie ti-e sete . Ai să mori . Îmi iau Ice Tea . O scot eu la capăt . Azi am fost la grădina zoologică . Oameni , extratereştrii , pisici , roboţi , non-sens . Algoritmi , condiţii , nu-uri , da-uri . Plictiseală , monotonie , orgasm ! Ejaculează o galaxie pe sânul Naturii . Haoooooooos ! Iubesc antimateria .

Optimizare

   De multe ori ( sau de puţine ori , ca sa nu par moralist ) luăm decizii mai puţin bune . La momentul respectiv , decizia luată este optimă ( benefică pentru viaţa noastră ) , dar mai târziu apar efectele . Un exemplu : banii . Am o sumă de bani , pe care o împart în trei . Două treimi îi arunc şi restul îi cheltui pentru mâncare . Penibil , ce prost am fost .. Când puteam să mă îngraş , am aruncat cu bani de unde nu-s . Bine , asta e , ce să facem . Omul greşeşte . Dar mai grav este atunci când , deşi ştim că greşim , o facem dinnou şi dinnou . Să fie blestem sau cădem în masochism şi plângere de milă ? Libertate , prostie sau nebunie ? Ia să-mi spui tu mie .

   Uneori avem impresia ( poate corectă , dar în acest paragraf ne referim la impresiile false ) că noi suntem de vină pentru cele întâmplate . Asta e , suportăm . Dacă n-a murit cineva , totul e “foarte bine” . Dar daca avem impresia că e vina noastră şi ne tocim nervii degeaba ? Dacă până la urmă nu e vina noastră şi ce s-a întâmplat nu putea fii evitat ? Să lăsăm partea omenească să se joace cu psihicul nostru şi să cadem pradă masochismului ? Să ne torturăm gândurile , viaţa , viitorul , visele ? Nu , ba da . Tu ce zici ? De câte ori ai să mai cazi în capcană ?

   Libertatea îşi are preţul ei . Dacă vrei să fi liber cu adevărat ( ce repede am scris-o , parcă n-aş stii că-i fals ) asumă-ţi vina numai atunci când e necesar . Nu căuta să te torturezi şi să mori de tânăr – tânără , că oricum mori până la urma urmei . N-are sens să abandonăm cursa doar că ni s-a dezlegat şiretu . Îl legi repede şi continui să alergi . Gata , te las . Că poate te impiedici