Când am aflat că-s demon ..
13 aprilie 2008
Rezemat , pe scaun . La masă , sorb din suc . Mă uit la Soare , căci e noapte . Îmi aştept soţia , nu-s “măritat” . Decapitat , îmi privesc ochii ?! Sunt glumeţ , dar parcă .. Sunt întreg şi asta e tot ce contează . Sucul e rece . Îi spun creierului să-l încălzească . Plictis , timp , clepsidră . Întorc capul spre cele două fete de lângă mine . Ciulesc urechea la câteva sunete .. Ce frumos e !
Se aşează în faţa mea , pe scaun . Mă priveşte , îmi montează capul şi-mi şopteşte : ” Te iubesc , tembelule ! ” . Nu aşteptam pe nimeni şi sunt sigur că nu visez . Caut să nu mai raţionez . Curiozitatea mă doboară . Nu că aş fi curios în realitate . O întreb , politicos : ” Cine eşti , ce doreşti ? ” . Îmi răspunde : ” Sunt prietena ta ” . Ciudat , ultima oară nu exista . Nu visez ! Chiar sunt diavol ? Da , răspunse Ea , la gândul meu . Diavol cu două membre , buze şi iubită . Îmi dau lacrimile .. Masa arde , mă sperii . Mă ridic , ard . Roşu . Zâmbeşte ! Mă doreşte . După mine păşeşte . Nu vreau să omor pe cineva . Arunc masa cu putere şi lovesc două personaje . Două marionete , în viziunea ei . Ce-ţi pasă demone , de ei . Tu trebuie să mă ai . Să intri în mine cu tot focul tău . Alerg , în spate . Mă împiedic de fiecare muritor şi muritoare . Ea nu se mişcă , dar mă urmăreşte . Nu ştiu , parcă mă vrăjeşte . Să dăm naştere urii , morţii , distrugerii , “perfecţiunii” .
Vreau să fiu înger . Să-i ajut să realizeze .. că trebuie să moară . Demone ! În acelaşi pat în care m-am născut o penetrez .. Se scrie ! Arde a noastră hârtie . E prea “perfect” să nu fie roşu . E prea “bun” un înger ca să nu fie demon . Prin acelaşi tablou privesc , un înger şi o Ea . Eu nu sunt El şi Ea e moartă . Am străpuns-o , la penetrare . Prea mult adevăr , prea puţine rame de ochelari . Prea multe prăpăstii , închisori , roboţi . Nu-i pot salva pe toţi .
