Fără sens

   Sinonime , antonime , paraziţi şi acronime . Eşti un nimeni ! Stai pe o planetă în necunoscut şi nici măcar nu-ţi pasă . Cine eşti .. Chiar ? Te supui evoluţiei . Recurgi la emoţii şi gânduri murdare ( repet , ai răbdare ) . Nici în fund .. dacă te doare . Maţule gros .. Venind spre casă cauţi momentul potrivit să-ţi arăţi egoismul faţă de ea . Momentul să o săruţi .. pe frunte . Pardon , pe limbă . Să faci transfer de molecule . Să o foloseşti . Să te exciţi . Tu , omule ! Cu ochelari şi basma verde . Eu , învârt o bilă . O cană de apă şi puncte . Te învârt pe tine , între degete . Gemete ! De după uşă . Axiome , religie , poezie , şcoală . Copii bâzâie . Nevasta-i babă . Universul , un punct , un om . Un atom , pe autostrada cunoaşterii . Tu nici măcar nu-ţi dai interesul . Ai impresia că faima , banii sau sensul pe patru roţi te scapă de haos . Dar tu , ca instanţă , eşti deja mort . Timpu-i doar o iluzie , pentru bătrânul nostru univers . Un “puzzle” de puncte .. Iar tu ai de făurit o sferă . O sferă cu sens , în eternul nimic ! Eşti laş . Las pe mâine , oricum nu poţi face azi . Te îmbeţi cu spectacole , partide de amor , copii pe coridor . Câteva ejaculări , excursii , filozofii şi gata . Poze de album , oase pe o piatră . Zâmbete şi lacrimi , toate au fost odată . Nu sunt ironic ori plin de non-sens ca tine . Sunt doar un robot deconectat de la First Life .

   Stăteam pe un fotoliu , cu ea în braţe . Dezbrăcat , relaxat , excitat . Pe viaţă asigurat . Universul aştepta să mor , să o las însărcinată , să reglăm producţia de noi născuţi . Să las urme de dioxid de carbon , urină şi fecale . Natura mă iubeşte , chiar şi când ea borăşte . Face bine la viitoarele plante . Am decis . Glumesc ! Evoluţia decide ! Glumeşte ! Nici măcar ea nu are sens . Se macină haotic , materie şi materie în al nostru univers . Un cablu de gânduri , implantat în gâtu-mi . Ridicol ! Scurtcircuit . Ţip . Îmi dau ochelarii jos şi mă ridic din fotoliu . E prima dată când văd . O priză . Fotolii şi clone . Oameni ciudaţi . Mă ascund . Nimeni nu se aşteaptă la eroare . Orice non-sens era deja eradicat . Nu m-am mai ridicat . Un labirint fără uşi , fără ieşire . Oameni cu măşti , probabili ei controlează evoluţia . Sunt o clonă . Decid ! Respir ! Alerg ! Gândesc ! Doresc … s-o iubesc . Acum pot . Fără să mă păcalesc că-s înger sau demon . Atâtea vise proiectate printr-un cablu . Ajuns în faţa fotoliului ei , încep să plâng . Tăiată în două , fără de milă . Un mesaj în alb şi negru : ” eşti tot un om ” . Răsuflu , mă calmez . Soluţie întodeauna este . În vis , un înger a sărit pe mica ferestruică împreună cu ea şi a salvat-o . În realitate n-am aripi . Un fals implementat în a noastră minte . O matrice perfectă . Un vis , în vis . Probabil şi ei visează . Şi chiar de nu , voi avea grijă să-i derutez . Acum privesc altfel lucrurile . N-am lanţuri , ci oase . N-am vise , ci gânduri dubioase .

   I-am decupat buzele cu dinţii . Atât mai am de la ea . Am decodat programul şi mi-am desenat aripi . Am găsit şi malul mării . Alerg în fiecare dimineaţă . Cu ale ei buze în buzunar . Departe de sistem , închisoare sau blestem . Visez . La fotoliu , orgasme şi concerte . Eu , naratorul . Noi oamenii nu putem îndura eternitatea . Dar eu nu mă împac cu banalitatea .