Zborul

   Acelaşi mal, ocean, înger.. privind prin ochean. Acelaşi zbucium, gânduri, haos. Un demon o sărută.. pe Ea. Demonul imaginaţiei mele. Într-un peisaj inexistent. Aş vrea s-o pot atinge măcar odată. Vreau.. în cuvinte simple. Vreau să exist, o clipă, în realitatea Ei. Vreau să am buze nedecupate. Vreau sentimente şi emoţii. Vreau simplitate. Vreau să visez.. măcar odată. S-o strâng în braţe, dar n-am. S-o sărut, dar nu pot. Ea e un punct, eu sunt un Înger. O chestie cu aripi care nu exist. Nonsensul, perfectul, Naratorul. Vampirul, durerea, destinul. Materia şi sensul. Agonia şi orgasmul. Timpul şi viaţa. Totul şi Eu. Fulgere şi tunete. Cutremure şi împărăţii. Caractere şi nenumărate minunăţii. Un peşte în oceanul existenţei. Normalitatea în haos. Un vulcan erupe pe insula pustie. Mi-am luat zborul, nimeni nu mă ştie. Atemporal şi Ea e moartă. Pardon, mă naşte. Azi trebuie să zbor fără să mă gândesc. Printre puncte sau stele. Clustere de galaxii. Forme câte nu mai ştii. Privesc un punct, e Totul. Universul zis Furnică. O mare de forme, sfere şi Ele. Fotoni, culorile mele..

   Ea nici măcar nu există. Înafara lumii. Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie. Undeva alături mie. Atât cunosc, o masă şi puncte. A scrie poezie. Veghez existenţa cum toată se scrie. Pe sulul de hârtie. Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică. Şi nici măcar nu erau liberi. Egoistul a înecat-o, gândindu-se la penetrare. N-o iubea, doar aşa realiza. Destinu-i se scria. Naratorul povestea. Cum ea încet se stingea.. Şi nu mai răsufla. Fulgerul nu exista. Ea nu mai plângea. Pe malul oceanului, împuţiţi. Dezasamblaţi, pierduţi, în lanţuri. Două bucăţi de lemn cu fond de ten. Culori şi buze decupate. Degeaba. Nici măcar Eu nu pot evada. Nu-i pot condamna. Răsuflu în rime, plantez antonime.. Atât!

   Înconjuraţi de ape, istoviţi. Ne ţinem în braţe. Mă priveşte şi ştiu.. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte. O ţin la suprafaţă. Valuri ne lovesc în faţă. Lacrimi şi apă. Gânduri şi iluzii. Un fulger s-arată. Un demon.. nu-l văd. Mă înec şi o trag după mine. Am eşuat! Mă scufund în materie şi îi culeg. Le suflu viaţă. Sunt demon. Îngerii nu mint! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă. Tuşeşte. Pe malul unui ocean, într-o altă realitate. Plouă un demon. Demon fără sens!