Arta de a fi egoist
12 mai 2008
O carte de Josef Kirschner . Arta de a fi egoist : “Cum să trăieşti fericit chiar dacă altora nu le place” . Chiar dacă în genere se creionează prin clişee şi prea multe explicaţii inutile , ideea principală e bună . Am strâns câteva citate mai drăguţe , să le trec prin ciurul naratorului .
- Fiecare dorinţă pe care o avem cere să fie satisfăcută . Această satisfacere ne dă sentimentul fericirii . Cu cât au fost mai mari greutăţiile pe care le-am avut de depăşit pentru a ajunge la ţintă , cu atât mai puternică va fi încrederea în noi mai târziu că am câştigat .
- Fiecare dorinţă pe care nu o împlinim ne reduce încrederea în noi şi capacitatea de a ne impune .
Îmi doresc să zbor deasupra mării . Zbor cu avionul pe deasupra mării . Totuşi , de unul singur nu pot zbura deasupra mării . Îmi scade încrederea în mine şi astă seară nu mai mă cred înger .
- Orice om caută permanent siguranţă şi sprijin interior , dar numai puţini le găsesc . Cauza că majoritatea oamenilor îşi caută siguranţa în dependenţa de alţii şi nu în ei inşişi .
Puncte , colorate pe materie . Egoişti , naivi , simpli . Călători fără destinaţie . Speranţe deşarte . Tu ? Crezi că împreună cu ei eşti mai ferit ? Mai iubit ? Te resemnezi ca un aiurit ! Te adaptezi la societate . La reguli şi porcării . Teatru şi căsătorii . Bani , excursii şi copii . Ce-ţi doreşti cu adevărat ? Ce-ţi place ? Minte-te ! Punct relativ ce eşti .
- Evenimentele zilei invadează pe fiecare şi dacă nu deţinem un concept după care să le filtrăm ajungem la mai mari greutăţi .
Ce le mai aberează ăsta frate . Eu-s prea tare şi n-am cum să greşesc .
- Dacă-ţi cunoşti adversarul şi te cunoşti pe tine , atunci poţi duce o sută de bătălii fără să existe vreun pericol . Dacă nu-ţi cunoşti adversarul dar te cunoşti pe tine atunci şanşele tale de a câştiga sau a pierde sunt egale . Dacă nu te cunoşti nici pe tine şi nu-ţi cunoşti nici adversarul atunci vei fi învins în orice bătălie .
Scopul meu nu e să comentez fiecare citat în parte cu ceva “deştept” ci să le las a fi mestecate de fiecare în parte . Nimeni nu decide pentru fiecare personaj în parte . El însuşi decide . Interesantă libertatea . Suntem atât de liberi încât ne cufundăm în lanţuri . ( Uite bă ! Fraieru ăsta nu bagă numa rime întodeauna ) de la cititor . ( Da dute-n pana mea şi citeşte citatele de mai sus sau lasă un comment să mă cred blogger adevărat ! ) .. comentă naratorul cel obsedat ! Şi toate acestea fiind spuse scrise ( bă , da prost mai eşti ! ) îţi urez o noapte “neagră” şi lună “albă” . Pa !

1 august 2008 at 2:47 pm
Merci pentru articol. Mi-am mai facut oleaca de ordine in cap. Subiect foarte actual in perioada asta a vietii mele.
1 august 2008 at 8:22 pm
Bucuros că am putut ajuta cu ceva
11 august 2008 at 12:24 am
ciudat de adevarat…oricum, cartea merita citita
11 august 2008 at 12:49 am
dacă şi intră ceva la căpşor .. şi mai bine
12 august 2008 at 1:45 am
“Orice om caută permanent siguranţă şi sprijin interior, dar numai puţini le găsesc. Cauza e că majoritatea oamenilor îşi caută siguranţa în dependenţa de alţii şi nu în ei inşişi”.
Perfect adevărat. Remediul? Nu prea există, e o zbatere continuă, o luptă permanentă pe care o duc cu mine însămi (da, subiectul principal sunt EU, al tău care e?)încât scriu, tot scriu, tot scriu… aceeaşi frază, de multă vreme încoace, fără a reuşi s-o şi pun în practică.
Neostenit şi neabătut îmi încep fiecare nou caiet cu acelaşi motto: “Nu mai vreau să investesc pe nimeni cu puterea de a-mi face bine sau rău”.
În rest sunt egocentrică, narcisistă şi toate celelalte.
18 august 2008 at 12:10 am
“Cum să trăieşti fericit chiar dacă altora nu le place”- mi se pare un subtitlu agresiv si comercial.Agresiv pt ca pune gratuit alteritatea intr-o postura de adversar.Comercial pt ca se vand astazi chestiile astea care incurajeaza paranoia fata de vecin
“Cauza că majoritatea oamenilor îşi caută siguranţa în dependenţa de alţii şi nu în ei inşişi”-chestia asta mi se pare f interesanta si ii dau si eu dreptate.
Altceva..imi place mult stilul in care iti scrii blogul si iti urez idei vii in continuare!:)
18 august 2008 at 1:08 am
dacă titlul n-ar fi aşa cum spui tu cine ar mai arunca ochii la cartea respectivă ? Informaţiile sunt interesante , însă a nu se lua ca atare la prima “vedere” .
dependenţa de oameni este o chestie interesantă aşa cum spui şi tu . Omul este până la urmă un animal social şi fără integrare socială moare . Este o nevoie pentru om să fie mai mult sau mai puţin dependent de cineva , să se simtă iubit , protejat , etc . Dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că oamenii sunt “liberi” şi să nu stăm pe capul lor prea tare .
şi nu în ultimul rând mulţumesc
20 septembrie 2008 at 4:59 pm
hmm..majoritatea cartilor de psihologie…sa le spunem asa…contin multe explicatii inutile, pana la urma te face sa iti descoperi o anumita partea a ta…si sa crezi in ea
28 septembrie 2008 at 1:23 pm
Am citit cartea. E superba.