Când scriu pe blog ?

   Pe lângă modul în care scriem pe blog şi împachetarea corespunzătoare a informaţiei, un alt lucru important este momentul însemnării. De câteva ori m-am hotorât să scriu, dar pur şi simplu am abandonat. Motivele sunt diverse şi am să le prezint mai jos. Momentul era nefavorabil.

   Când nu scriu pe blog?

• lipsă de chef: dacă n-am chef să scriu, n-are sens s-o fac. Nu vreau să obosesc pe cineva cu un mesaj pătat de lipsă de chef..
• frustrare: tocmai m-a părăsit soţia şi m-a păcălit cu restul la magazin. Dacă aş scrie acum un nou articol, chiar şi cu chef, mai mult ca sigur l-aş parfuma pe ici pe colo cu a mea frustrare. Nu mi-am “tras” blog să mă plâng. Încă mai am lacrimi.
• nu am nimic de “zis”: a nu se confunda cu antonimul lipsei de chef. Să presupunem că am chef, dar totuşi nu am nimic special de zis. Ar fi ceva , ia să scriu pe blog. Şi uite aşa pot să apară articole ridicole, demne de necitit. Decât să scriu când n-am nimic de zis, mai bine plâng. Ironic , desigur.
• lipsa timpului: am un subiect interesant pe care aş vrea să-l tratez. Totuşi peste jumătate de oră trebuie să fiu în tren. Nu-l scriu doar aşa să aibă lumea ce comenta.
• oboseala: fie că vrem sau nu şi acest aspect modifică mesajul dorit. Nu-l fac neapărat diferit faţă de ideea iniţială, cât mai greu mestecabil. Te grăbeşti, te aşteaptă.. perna. Tu nu te grăbeşti?
• nu mă pricep: aş vrea să abordez un subiect interesant, dar nu ştiu cum să-l “demontez”. Aş implica prea mult subiectivismul şi ar deranja cititorii cu concluzii fără sens.

   Când scriu pe blog?

• am ceva de zis: consider că subiectul pe care doresc să-l tratez ar putea fi de ajutor pentru cititori. Fie că află ceva nou, fie că se lovesc de o nouă viziune.
• simt: uneori scriu poezii sau proză. Probabil că nu toată lumea citeşte, este şi normal. Scriu în primul rând că aşa simt eu în momentul respectiv. Da, prozele şi poeziile au tentă subiectivă. Ce zic eu tentă, sunt împroşcate cu tare mult subiectivism. Dar în acelaşi timp scriu şi pentru cititorii care adoră să se delecteze cu astfel de creaţii. Cred că am ceva de oferit, altfel aş scrie în notepad.
• merită: consider că o anumită idee “externă” merită promovată. Scriu despre ea fără să mă uit în urmă.
• timp şi linişte: cred că odată ce ai un subiect inteligent ai nevoie doar de timp şi linişte. Dacă nu-l poţi scrie în linişte şi ideea nu este mâzgălită cursiv, se pierde tot sensul.

   Concluzie: Nimeni nu te obligă să scrii pe blog. Dar dacă tot o faci şi vrei neapărat să-ţi prezinţi ideile, fă-o într-un mod curat. Din afară se văd mult mai uşor neregulile pe care le treci cu vederea. Încearcă pe cât poţi tu de bine să-ţi faci cititorul să te citească cu plăcere. Oricum, nu te obligă nimeni să scrii într-un anumit fel la tine pe blog. Dar după părerea mea detaliile de mai sus chiar contează.

Cum scriem pe blog ?

   Nu sunt un blogger de succes. Scriu rar, nu stârnesc curiozitatea, am câteva comentarii şi foarte puţini vizitatori. Dacă aş scrie zilnic câteva posturi, aş comenta pe ici pe colo şi m-aş băga în seamă.. mâine poimâine aş ajunge un blogger de succes. Mie îmi place să stau în băncuţa mea, să scriu atunci când chiar am ceva de scris şi să nu mă bag în seamă prosteşte. Nu vin toţi copilaşii să-mi comenteze aberaţii, iar când comentează careva.. comentează că vrea .

   Ce scriu pe blog? După o analiză mai amănunţită mi-am dat seama ce e bine să scrii pe blog. Nu vreau să abuzez de timpul liber al cititorilor aruncându-le în faţă cu subiecte plictisitoare. De exemplu o poezie nu face rău nimănui. Asta simt, asta scriu. Ofer o informaţie despre o anumită temă. Probabil că o scriu cu o uşoară tentă de subiectivism, însă informaţia nu e personală. Îi răspunde cititorului la întrebare. Ieri vroiam să scriu despre oameni şi cărţi. La un moment dat mi-am dat seama că postul tinde spre prea mult subiectivism. Este viziunea mea despre tema respectivă. Am hotărât că nu-mi pot limita cititorii la o singură viziune şi am hotărât să nu public acel articol. Doar dacă l-aş scrie într-un mod comic-ironic să destindă.. dar nu ăsta e sensul blogului. Acest articol face excepţie, dar totuşi îl scriu pe blog . Este o viziune personală la un mod de a nu limita cititorul la banalitate şi plictiseală. Poate că nu este cea mai bună soluţie, dar este o soluţie. Nu oblig pe nimeni să adopte acest stil. Concluzia n-are rost s-o scriu aici. 

   Cum scriu pe blog? Consider că pe lângă informaţia oferită, trebuie ca şi prezentarea să fie cât de cât decentă. Şi prin asta vreau să menţionez următoarele:

• diacritice: vreau să înţeleg ce scrii tu acolo, româneşte. Orice alt limbaj  banal, de efect sau cu tentă englezească îmi provoacă o deosebită scârbă.
• text aranjat: nu turna toată informaţia la grămadă. Încearcă măcar să foloseşti paragrafe. Posibil ca cititorul să nu fie interesat decât de o bucată. Nu-l limita.
• sub-titluri: dacă tema abordată se împarte în mai multe părţi e bine să ai sub-titluri. Un text curat şi aranjat este mai probabil să fie citit până la capăt.
• culori: dacă vrei să subliniezi ceva colorează. Poţi folosi şi bold. Atrage-i atenţia cititorului asupra ideilor de bază într-un mod plăcut. Ce-i prea mult strică , deci atenţie!
• spaţiile: lasă textul să respire. Lasă-l pe cititor să se odihnească până trece la următoarea idee. Prea multe spaţii strică.
• stilul: păstrează un stil anume. Nu aici o culoare, aici altă culoare pentru aceeaşi idee. Curat înseamnă stilat. 

   Ce nu-mi place la alte bloguri? Menţionez încă de la început. Dacă mie nu-mi place asta nu înseamnă că soluţia blogger-ului respectiv nu este bună. Aia simte , aia scrie . O să fac o mică listă:

• ştiri: dacă am nevoie de o anumită ştire, în niciun caz nu vreau să-ţi citesc părerea ci ştirea.
• frustrările tale: sincer nu-mi pasă că ţi-a lovit un oarecare maşina sau că te-a părăsit soţia. Sau mai ştiu eu ce problemă mai ai şi tu.
• ideile tale: vrei să schimbi lumea. N-o să se întâmple prin intermediul blogului.
• funny: urăsc paginile care se încarcă greu din cauza zecilor de filmuleţe. Subiectiv..
• comedia ieftină: n-ai talent? mai rău plictiseşti.  

   Concluzie: tu scrii ce vrei pe blog. Dar să nu te miri că toate acele comentarii nu sunt scrise din suflet. Apropo, nu sunt frustrat că nu sunt un blogger de succes. Îmi place să cred că nu plictisesc prea tare puţinii cititori pe care îi am.

Manipulare

   Toată lumea ar vrea să trăiască într-o societate utopică .. unde toţi să fie buni şi zâmbăreţi . Eh , nu-i aşa că-n sinea ta ai zis da ? Interesant , dar totuşi fără sens . Banalul perfect ne-ar spăla minţile ceva mai tare decât o face în ziua de azi . Nu dau sfaturi gratuite din cărţi de specialitate despre cum să speli creieraşul unui om . Pe alea le poţi găsi şi singur dacă chiar te interesează .

   Ai fost vreodată manipulat ? Ar suna mai bine “Când n-ai fost manipulat ?” , dar intrăm în haosul libertăţii şi stricăm jocul articolului . Probabil eşti manipulat chiar în momentul de faţă . Tu chiar ai impresia că o să găseşti ceva interesant aici ? Dacă răspunsul este da , reciteşte un pic mai sus . Este uşor a spune că nu eşti influienţabil . Dar cine te crede ? Într-o lume guvernată de emoţii şi sentimente , amintiri şi traume din copilărie , nimeni nu scapă . Doar dacă ai vizionat prea multe filme şi ai impresia că eşti vreun super-erou . Ştim prea bine că nu eşti . Ce te influienţează ?

• vestimentaţia şi machiajul : priveşti pe stradă un anumit personaj . E îmbrăcat în verde şi e colorat cu roşu pe la ochi . Poartă doar chiloţi şi maieu de firmă . Înlocuieşte chiloţii cu tanga şi ataşează vestimentaţia de mai sus unei domnişoare . Cum i-ai considera pe cei doi ?
• internetul : stai calm , internetul nu te-a influienţat niciodată . Fie că citeşti acest articol , fie nişte informaţii diverse pe ici , pe colo , eşti influienţat . Dacă ieri erai sigur că nu există Zâna Măseluţă , aici există . S-a scris pe Yahoo.com despre chestia asta , tu de ce n-ai crede ? Apropo , există apă pe Marte şi Dumnezeu te ajută .
• prietenii : fumezi pentru că altfel ai fi fost dat afară din anturaj . Ai ales calea uşoară . Ai decis să porţi masca “baştanului” când eşti cu prietenii tăi .
• socialul : şi prin asta mă refer la oamenii printre care te bălăngăni zilnic . Ai impresia că majoritatea oamenilor circulă cu cineva , când sunt pe stradă . Eşti sigură că eşti singura care nu are prieten . Uită-te cu atenţie la oamenii de pe stradă . De ce-ţi laşi frustrările să decidă pentru tine ?
• filmele şi muzica : în ziua de azi majoritatea filmelor au ca subiect răul . Defapt victoria binelui asupra răului , dar în prim plan e răul . Fie că găsim alte noi moduri să distrugem planeta , fie .. fie . Crezi că asta nu te influienţează ? Sau trebuie să ne obişnuim cu ideea că răul va domina în cele din urmă şi visele nu ne vor salva niciodată . Tragic !

   Roboţel de porţelan . Tineretul este uşor influienţabil . Acum ceva timp , toată lumea înjura pe toate părţile pe cei ce ascultă manele . Nu-i înjurau neapărat pentru faptul că ascultă manele , ci pentru faptul că ştiau că dacă cineva ascultă manele .. nu e bine , deci trebuie înjurat . Defapt nu trebuie înjurat , dar cum toţi înjurau , de ce să nu o faci şi tu ? Acum toată lumea are impresia că generaţia emo este sinucigaşă . Asta nu este tot o formă de manipulare ? Cine pe cine manipulează ? Prichindeii care arată diferit sau tonele de materiale negative înşirate în mediile prezentate mai sus . Dacă , într-o altă realitate , un emo făcea ceva foarte foarte bun , tonele de informaţii ar fi avut altă noanţă . E uşor să fi ignorant şi să pari interesant . E mai complicat să faci legăturile şi să-ţi dai seama care pe care . Deci ce este un roboţel de porţelan ? În ciuda denumirii pompoase , semnifică o persoană uşor influienţabilă ( mai uşor ca altele ) , limitată şi lipsită de gândire propie . Preluând toate informaţiile gata mestecate le digeră fără cea mai mică problemă . La o discuţie astfel de roboţei fie clachează şi înjură , fie tind să-ţi dea dreptate fără să se gândească . În orice caz discuţiile sunt plictisitoare şi nu merită timpul pierdut .

   Idealiştii şi pierde-vară . Sunt destule persoane care chiar cred că lumea este frumoasă aşa cum este . Dumnezeu îi ajută la orice pas , dragostea este deosebit de colorată şi-şi pregătesc deja viaţa de dincolo . Dis de dimineaţă îşi lipesc masca de teatru şi zâmbesc celorlalte manechine . Nu se poate vorbi de resemnare aici , cât o altă formă de manipulare .  Spunea o mamă despre fiica sa : “nici la biserică nu vrea să mai meargă .. iar eu am vrut să-i ofer o viaţă pe calea credinţei . Ştiu că este păcat să nu deschizi ochii copilului către Dumnezeu şi mai ales că acest păcat se răsfrânge asupra mea” . Concluzia o las pentru voi . Viaţa grea îi face pe oameni să spere . Îi face pe oameni vulnerabili . Pitagora parcă spunea ( de asta nu-s sigur ) că bărbaţii virgini sunt mai puţini vulnerabili . Are sens idealismul într-o societate ca a noastră ? Există mai multe feluri de a rezolva o problemă . Dar a considera că se va rezolva de la sine este o soluţie viabilă , înseamnă naivitate .

   Informaţia multă . Nu ştiu câţi tineri citesc zilnic o carte . Ştiu însă că mulţi tineri au deschis messenger-ul în acest moment . Ştirile sunt destule , de asta nu ne putem plânge . Dar ce ni se arată ? Partea urâtă a lor . Şi nu neapărat pentru a ne prezenta realitatea ( cum se vinde marfa ) cât a ne învăţa cu regimul . Pe măsura ce tineretul este spălat pe creier şi speriat , resemnat şi bun de muncă , scopul este atins . Nimic nu este la voia întâmplării . Fiecare bucată de informaţie te învaţă câte ceva . Lumea cumpără măşti pentru a se simţi bine . Lumea nu se simte bine cu măşti . Dar nu are cine să-i înveţe să nu poarte mască . Este mult mai uşor să dansezi cu turma de roboţei , decât să-ţi digeri tu singur mâncărica .

   Unde-s mulţi , prostia creşte . Când sunt mai mulţi au curaj să se exprime . La singular individul spune multe şi mărunte . Poate chiar are curaj să fie diferit şi să facă ceva cu viaţa lui . Însă odată introdus printre “semenii” săi , tace şi face . E simplu , nu consumă mulţi neuroni arşi , omul se simte bine . E respectat de grup şi simte că are un scop în viaţă şi o nevoie îndeplinită .

   Banul .. cum era să uit ? Nu degeaba se zice prin popor că banului este ochiul dracului . Cum dă omul de bani , iaca se schimbă . Îi este mai uşor să ducă o viaţă liniştită , resemnată , plictisitoare . Şi asta nu se numeşte tot manipulare ?

   Adevărul . Se zice că dacă îi spui omului adevărul l-ai încurcat de tot . Să luăm cazul “au ajuns americanii pe lună?” . Cred că majoritatea ar spune că nu . Fie că informaţiile aruncate i-ai dus la această concluzie , fie lipsa unui raţionament mai îndelungat . Cert este că dacă americanii aveau neapărat treabă pe lună şi nu aveau nevoie să se ştie ( încă ) că-s acolo , spuneau că au fost pe lună . Lumea oricum nu crede . Aşadat printre metodă simplă de manipulare , adevărul pe masă , le-ai distras atenţia tuturor roboţeilor , până la momentul potrivit . Oferă-i omului cât mai multe adevăruri pe care nu le poate mesteca . Oferă-i ceva cu care să-şi ocupe timpul şi să aibă impresia că e bun la ceva . I-ai o jucărie nouă şi împacheteaz-o într-un documentar de senzaţie . I-ai sustras pe moment atenţia , data viitoare însă altă jucărie costă mai mult .

   E greu să controlezi atâtea miliarde de oameni . Ce-ar fi fără Dumnezeu şi reguli , dragoste şi sens ? Haos ..

Terapie prin IRC

   .. şi nu numai . Se spune că exponenţii societăţii de azi sunt stresaţi . Stresul zilnic duce la stări nervoase , depresii , despărţiri , divorţuri . Şi nu , nu voi discuta aici ce provoacă stresul . Ştim asta , deoarece şi noi suntem exponenţii acestei societăţi . Voi discuta despre modul în care acest mediu virtual acţionează pozitiv asupra psihicului uman .

   Titlul este vag , ştiu . Dar cum IRC-ul e mai cunoscut , că e mai vechi , merită să stea în frunte . Măcar ironic şi tot îşi găseşte locul . Într-un război , dacă nu te cunoşti pe tine , cu siguranţă vei pierde . Dacă nu-ţi cunoşti adversarul , probabil , în jumătate din cazuri , vei pierde . Statistic , legendar , dar ce treabă are cu terapia noastră ? Dacă ajungi să înţelegi de ce intră lumea pe IRC ( şi aici nu mă refer la puştimea care o face de curiozitate sau să-şi etaleze cocoşelul în faţa unei prea-frumoase domniţe ) , îi poţi ajuta . Lumea preferă să-şi descarce cutiuţa cu fantezii , frustrări şi depresii în acest mediu virtual , decât să dea banii vreunui psiholog . Normal , e mai ieftin , e mai accesibil , e mai uşor . E anonim . Vorba aia : “pe net nu ştie nimeni că eşti câine” .

   IRC-ul acţionează ca un psiholog virtual ? Omul este un animal social . Şi are nevoie să se exprime . Are nevoie să se descarce pentru a nu cumula stresul înauntrul său . Fie c-o face printr-o partidă de sex , fie că discută cu cineva pe IRC sau îşi scrie povestea pe un forum , el încearcă să se descarce . Este un lucru bun , dacă n-ar face-o , probabil lumea ar fi mult mai rea şi s-ar petrece chestii mult mai nasoale . Dacă nu ştiaţi , site-urile cu 3 de x , au micşorat rata violurilor cu 70 % . Nu ştiu cât de adevărată e ştirea sau pe unde s-a întâmplat asta , dar la o rumegare mai atentă , pare adevărat . Deci da , IRC-ul acţionează ca un psiholog virtual . Oricând , oriunde , pentru oricine .

   Internet-ul , groapa de “gunoi” a depresiilor . Nici că puteam să îi dau un titlu mai pompos . Internetul în sine , ca o reţea de comunicaţii , a avut bineînţeles rolul de comunicare . Practic rolul asta îl are şi la ora actuală . Fie că obţin informaţia prin intermediul unui site , prin intermediul unui canal de chat sau prin video streaming . Exemplele sunt nenumărate , ştiu . Încetul cu încetul , odată ce majoritatea oamenilor ( circa 20 % din locuitorii de pe glob ) au început să aibă acces la internet , lucrurile au început să se schimbe . Omul a simţit nevoia să îşi verse lucrurile ălea mai urâte pe net . Se spune că există trei tipuri de oameni . Cei care atunci când se enervează înjură , cei care atunci când se enervează înjură , dar mai pe ascuns şi cei care omoară . Eu aş spune că secolul 21 ne aduce şi categoria de oameni care se confesează psihologului Net , atunci când au o problemă . Şi gândeşte-te , cu ajutorul acestui psiholog virtual , se va reduce cu mult din categoria celor care omoară , violează sau fac alte chestii urâte . De altfel , rezultatele sunt vizibile , statistic . Deşi îngropăm netul pe zi ce trece cu tot felul de prostioare , rezultatul este unul benefic .

   Ce face un psiholog “real” ..  într-o lume dominată de psihologul virtual universal ? Bună întrebare , nu ? Dacă oamenilor le este mult mai uşor să se confeseze unui necunoscut pe IRC sau oriunde în altă parte , ce rol mai au psihologii zilelor noastre ? Şi mă refer la un psiholog care se respectă şi nu-şi face treaba doar ca pe o meserie . Odată ce psihologul virtual analizează cazurile şi “încearcă” să le ajute , psihologul real poate doar să controleze evoluţia psihologului virtual . Dacă rata violurilor creşte alarmant într-o regiune , faci cum faci şi le mai zvârli nişte site-uri pron ori le dai acces la acestea . Odată ce omul şi-a exprimat dorinţa arzătoare cu ajutorul net-ului , scad şansele ca acesta să mai aibă nevoie să-şi exprime dorinţele în societate . Putem discuta aici despre controlul depresiilor , minimalizarea stresului prin aparaţia a tot felul de site-uri comic-o panarame şi alte cele . Totul are un scop precis , chiar de creatorul nu s-a gândit la el .

   Arta manipulării prin intermediul Internetului ? Odată ce lumea se bazează atât de mult pe factorul psihologic virtual , înseamnă că undeva avem o problemă . Dacă acel cineva ar vrea să controleze masele , nu i-ar fi greu . Trebuie doar să ştie de ce au nevoie oamenii în momentul respectiv şi să-l introducă pe piaţă . Forţezi oamenii să muncească mai mult , dar le oferi mai multe metode de a se confesa pe Internet . O altă formă de manipulare prin prezentarea adevărului , o reprezintă filmele documentare . Acolo oricine poate descoperi lucruri foarte interesante , în parte adevărate . Însă vizionarea acestor filme nu duce la cunoaştere absolută sau descoperirea adevărului universal , cât nevoia de a viziona alte filme şi tot aşa . Psihologul virtual se ocupă de modul în care tu gândeşti . Psihologul virtual este mereu alături de tine atunci când ai probleme sau te simţi rău . Psihologul real însă îl ţine în frâu şi-l ghidează după propiile dorinţe . Şi prin psihologul real mă refer la factorul uman care conştient sau nu propagă pe Internet diverse ton-uri , site-uri sau materiale interesante .

   Concluzie : Ce doreşte să evidenţieze Fără Sens prin intermediul acestor idei ? Fie că vrea să te lumineze şi să te facă să gândeşti . Fie vrea să te “aburească” mai tare şi să-ţi demonstreze altceva decât scrie aici . Tu decizi !

Luptă demonică

  Cutie. Roşu, non-culoare. Doi demoni, bătându-se în zare. Atâta ură la un loc, colorată de noroc. Două animale. Murdare. Sânge, bale. Urlet, tunet. O clepsidră claustrofobă mimează speranţa. Dar nu măreşte şanşa. Înot printre maţe şi fecale. Sentimente deşarte şi gânduri murdare. Ejaculare fără culoare. Colţuri de sens. Cub şi nu sferă. Măcar Ea e liberă. Lacrimi de fericire într-un peisaj apocaliptic. Zgârciuri şi multe lovituri banale.

   Văd, simt şi cred că mă doare. Carnea coaptă-mi de Soare. Blestemat, clepsidră fără nisip, pardon, sunt plictisit. Materie, te urăsc. Cutie! Visez c-o sărută, o atinge.. şi-o aruncă. El doar o foloseşte, n-o iubeşte. Eu mă lupt şi cred că-mi prieşte. Animalul vestejeşte. Mă împunge mişeleşte. Orbul lui peşte. Două sfere mici, culoare. Alte sfere mari, sfârcuri. Colţuri, canibal.. o linge şi joacă la ţambal. Miresme, salivă şi spermă-npuţită. Viermii cotrobăie maţu-i gros, mititica. Balerina entropiei , blestemul evoluţiei.

   Presărat cu sens, realitate şi iubire totul e frumos. Sclave pentru-n os. Excitarea cu-n baros. Gaura din dos. Lichide, urină, animalul digeră fără de folos. Nu-ţi place, naratorul nu mai tace. Imaginaţie. Destinul plin de tentaţie. Prejudecata naşte reprize de felaţie. Durere, articulaţie. Rimă, aliteraţie. O altă cheie face senzaţie. Dispare.

   Rămas singur într-o cutie, în nicăieri. Sună şi este urât. Ar fi rimat de-aş fi vrut. N-are sens să lupt. Sunt liber, maşină de orgasme şi spermatozoizi fără de speranţe. Robot, fără lanţuri. Cutie, fără şanţuri. Discuţii fără de cuvinte. Sensuri şi maţe lipite.. pe verticală. Smoală! Tunete haotice. Cuvinte periodice. Creionul încă scrie, pe aceeaşi margine de hârtie. Oceanul pluteşte în marea care se zăreşte.. nu! nu există. Persistă, speranţa. Curcubeu, non-culori, împuţit. Naratorul sictirit. Decupat din armonie, cubul e doar o ironie. Arogant destinat mie. Personajul cel defect. Naratorul e perfect.