Închisoarea resemnării
2 iulie 2008
Despre libertate în secolul 21 . Libertatea este noţiunea care identifică un mod de a trăi . Probabil în viziune ta , dacă trăieşti într-un anume mod , eşti liber . Călătoreşti , iubeşti , munceşti , câştigi nişte bănuţi , ai o maşină frumoasă şi o soţie fabuloasă . Poponeţul ei e fenomenal . Excită catastrofal . Secolul plin de posibilităţi , secolul în care orcine poate face bani frumoşi şi face sex într-o staţiune exotică . Prostituate ieftine sunt , fetiţe deştepte sunt ( a se remarca că nu ironizez femeia , cât prost gustul şi naivitatea excesivă ) . Ce ne mai trebuie ? După părerea mea libertatea asta de ne-o oferă acest secol este o închisoare . Libertatea aşa cum este înţeleasă ne condamnă subconştientul la lenevire . La naivitate ( repet ) , dar şi la resemnare . Munceşti şi ştii că în vacanţa de vară ţi-o poţi vârâ cu simţ de răspundere în fata la care ai râvnit tot anul . E deajuns să citeşti două-trei cărţi de seducţie , să mesteci cu atenţie o gumă Orbit şi să nu-ţi pierzi cheile de la maşina ( bineînţeles decapotabilă , tunată , roşie ) . Şi pentru ele e uşor . Pun mâna pe un mascul cu bănet . Şi-o trag de mama focului , o vâră în dos şi-n gură .. nu mai e ca pe vremea măsii , în şură .
Libertatea nu înseamna stagnare , înseamnă evoluţie . Libertatea nu înseamnă să-ţi cronometrezi erecţia în hotel , în Grecia . Înseamnă că ai informaţie şi poţi face orice doreşti cu ea . Înseamna să nu te limitezi . Şi gândeşte-te ( încearcă măcar ) , ascunzându-te după iubire , bani şi un fir de trandafir , nu eşti liber . Doar duci o viaţa fericită banală şi te vaiţi lauzi cunoscuţilor de plictiseală . Depresiile şi tristeţea sunt la ordinea zilei într-o societate condamnată la libertate . De ce suntem nefericiţi dacă avem tot ceea ce ne dorim ? Pentru că undeva înăuntrul nostru ştim simţim că putem face mai mult . Putem fi mai mult , putem obţine mai mult şi asta doar dacă ne-o dorim îndeauns . Crezi că eşti liber dacă-ţi petreci peste jumătate de viaţă la servici ori în faţa monitorului lucrând pentru o sumă de bani infimă ? Fă-ţi o afacere din care să câştigi cât este necesar ca să trăieşti si restul timpului trăieşte-l liber . Nu-mi spune că n-ai ce face şi moare familia de foame . Trebuie să ai curaj , să scapi de banalitate . Căci altfel , mai bine stai acolo şi scufundă-te în sclavie . Dacă ăsta eşti , n-are cine să te schimbe . Progresul individual nu se face stând în faţa monitorului şi buchisind comentarii . Tot la fel de bine poţi fredona melodia preferată pe munte împreună cu prietena . Sau să citeşti o carte de fabule .. sau ce-ţi place ţie .
Eşti liber în grădina zoologică . Grădina zoologică a cotidianului . Ne-au pregătit tot ce avem nevoie pentru o viaţă lipsită de griji .. prea mari . Ne-au pregătit locuri de muncă ( modul perfect să ne pierdem o foarte mare din viaţă , departe de informaţie şi sens ) , ne-au pregătit concursuri ( gata să ne antreneze orgoliile şi psihicul într-un mod constructiv .. pentru ei , nu şi pentru noi ) , sate de vacanţă şi două-trei excursii în ţări exotice . Au pus la cale un sistem de învăţământ menit să ne limiteze şi să ne deformeze gândirea . Ne oferă filme cu omoruri şi iubire . La grădina zoologică este cuşca cu maimuţe . Ele privesc oamenii bucuroase , probabil . Altele umblă ignorante cu sula sculată şi ele îşi depurică ( cred că aşa se scrie ? ) copilaşii .. don-juanii de mâine . Ce mi-e cuşca de maimuţe , ce mi-e cuşca tehnologizată în care m-am născut . Câtă ironie însă .. Să construieşti grădini zoologice în grădini zoologice . Ceva de genu : “uite omule , eşti un simplu animal , dar nu o să te prinzi oricum” .
Nu eşti liber . Cum te simţi ? Realizezi că eşti doar o maşină biologică fără viitor . Că banii , fericirea de moment .. sărutul e indolent . Îţi fixezi un obiectiv mai puţin înalt şi râzi fals când l-ai atins . Chiar ajungi la concluzia că n-ai ce face . Legenda realităţii . În slujba banalităţii . Eşti un robot plin de speranţe . Atât de naiv şi inofensiv . Pâi când tu ştii prea bine că nimic nu are sens .. mai ai curajul să spui că eşti fericit ? Că pentru tine o familie şi nişte clipe drăguţe înseamnă totul ? Că îţi place să munceşti şi să fi angajat model ? Scuză-mă , dar nu totul este roz . Trăim într-o lume în care suntem liberi doar în ipostaza resemnării . Luptăm în continuare , sperăm că într-o zi o să evadăm . Dar nu , nu şi nu ( clişeu ? ) . Nu suntem liberi şi gata . Asta este , încercăm altă poveste .
La final ? Ai o familie cu o fată şi un băiat . Ai o soţie minunată , ai terminat o facultate , master , doctorat şi cursuri suplimentare . Ţii câteva serviete cu diplome în beci . Bei o bere şi pleci .. la serviciu . Sexul este un deliciu . Animalule , ai un viciu ( mai multe , dar mă ajută la rimă ) . Îţi urez să te penetreze la orificiu . Dormi uşor . Ei veghează pentru tine . Gândesc pentru tine şi-ţi oferă ceea ce ai nevoie . Chiar ştiai ? La tine în oraş s-a deschis un nou Mall . Probabil astăzi este o zi cu noroc . Pardon , deloc . La revedere !

6 iulie 2008 at 3:07 am
Ce sa mai…no signal, ca esti afurisit de bun si zici tu tot

Corect !
Si totusi … in naivitatea mea irepetabila, inca mai sper,e foerte grav, poate ca nu foarte
Ne inspiri si totusi, ne amutesti, simplu si limpede, da.
Sibilla
6 iulie 2008 at 9:26 am
Speranţa şi naivitatea sunt omeneşti . Fără speranţă n-am supravieţui ca specie .
2 aprilie 2009 at 2:53 pm
CE DE RAHAT E BLOGU….de toata rusinea…. stai linistit mailu nu e real
4 iunie 2009 at 9:44 pm
Am zis ia sa vad ce se mai petrece
“Crezi că eşti liber dacă-ţi petreci peste jumătate de viaţă la servici ori în faţa monitorului lucrând pentru o sumă de bani infimă ?”
Tocmai ii explicam io la un amic candva stralucit, acum inginer de succes, ca munca ucide creativitatea. Chiar daca lucreaza pe bani multi. Si chiar acuma ma intreaba pe messenger (oh, maleficul de mess), ca “na nu merem la fuga? haida mah”.
Totusi imi permit pe alocuri sa nu fiu de acord. Mai ales unde spui “progresul individual nu se face stând în faţa monitorului şi buchisind comentarii”. Wat iu dont andarstend ii ca in natura nu exista progres, numa omu vine cu respectivul termen, pentru a-si justifica actiunile. In natura, totu-i adaptare la mediu. Unii ieste sociabil pe net si nu in viata reala, si dara se tinde la echilibru. Nu tu intentii sado-maso, dependenta ca de sex (lol) sau pacalirea realitatii. Cand scrii idei pe un blog, asta scrii, idei. Nu faci dovada palpabilului nici daca folosesti un pix si o foaie in ce scrii, nici chiar daca o prinzi pe Ioana de buci gemand eminescian. In sensul dat de om, progresul se poate obtine chiar si stand in fata monitorului si buchisind comentarii. Pentru ca daca compari cu statu pe varfu muntelui cu Leana pe varfuri, amandoi cascand respirand si scarpinandu-se intre (la fel ca si cu dragostea), vei constata uimit ca acele actiuni sunt instinctive, pe cand alea de scris comenturi tin de oarece disciplina si pot chiar intra in sfera intelectului. La unii…Stiu, of marea dilema existentiala si talcurile cele ascunse din gesturile marunte. Si totusi.
Un savant, jeniu sau cineva care se stie, se stie. Ii dai rahat, si-ti face din el bici. Altii daca se considera odata sclavi, inseamna ca asta ii substanta din ei, asta realizeaza, asta ii duce capul. Nu actiunile ii fac sclavi, ci chiar sperieturile ce le trag in directia sclaviei. Simt ei ceva. Nu-si dau seama exact ce se petrece, dar se plang ca ii mananca dependenta. Cum ii explicam cuiva anul trecut pe email, ai mai sclavi dintre sclavi is sclavii prostiei. Acolo nu exista scapare.
Revin la discutiile de pe mess sau alte activitati asemanatoare. Am fost acuzat de cineva cam pe nedrept ca nu socializez destul, pentru ca stau pe mess. Lol ?Adica am perioadele mele cand socializez si cand nu. Mai des sunt nevoit sa socializez si ma plang de multe ori de dialog, decat invers. Problemoidul nu e insa la toti la fel. Unii nu socializeaza suficient sau cum ar dori pentru ca se tem. De ei, de altii, etc. Eu ma bucur cand reusesc sa evit dialogul din alte motive, printre care ala principalu-i ca foarte multe fiinte prost estem. Si nu conteaza daca tu esti mai rasarit sau nu, ci ca prostia e molipsitoare. De multe ori trebuie sa stai pe margine ca sa vezi ce se preface imprejur, si sa te protejezi. In limitele normalului. Nu indeman la sihastrie. Ca si cu prezervativul. Pentru ca in fond, comentariile ce le lasi pe net sunt ideile si gandurile tale. Crezi ca daca nu le comunica pe net, lumea o sa le afiseze pe strada mai lesne? Dimpotriva. Sa indemni omul sa nu mai scrie pe net inseamna sa il impingi mai tare spre singuratate. Tine deci de firi, care sunt firi si firi si firi,.. si firi, si de situatii, si de atat emulte lucruri.
Legat de timpul ce il “pierzi” pe net. Nu ii asta boala secolului, viteza? Teama ca irosesti timpul, ca nu faci destul? Stii ce-i asta iara? Presimtire, dragule. De ce ti-e frica nu scapi. Eu inteleg ca daca am rabdare sa vorbesc cu cunoscuti pe messenger cateva ore pe saptamana, am rabdare si cand ma apuc de un lucru sa ma tin de el si sa il duc la bun sfarsit. Tine deci, iar, de fire. Nu tu factori sociali. Nu exista asadar un rau maleficoid spre care sa poti arata cu degetul, nu de data asta.