Psihologia pb
5 septembrie 2008
Pentru amatorii de senzaţii tari pb vine de la Prison Break . Am decis să urmăresc serialul pentru că aveam impresia că se va avânta niţel mai multă psihologie pe acolo .. Ideea îmi place,însă modul în care se desfăşoară lasă de dorit . Poate că personajele s-au plictisit , poate eu m-am plictisit , dar nu despre asta vom discuta în cele ce urmează . O singură chestie m-a impresionat , să zicem aşa : cât de bun poate rămâne un om bun în anumite circumstanţe ?
M-am hotărât să evadez , fără rime , dar cu sens de această dată . Analogie sărăcăcioasă , însă ideea este cam aceeaşi . Dacă personajul hotăra să rămână bun şi să nu evadeze , şirul de evenimente urâte nu se petrecea . El a avut curaj şi a apelat la o soluţie nebunească . Murdar , fără sens şi nefiresc jocul căpăta formă . Îngerul se transformă în demon şi pune piciorul pe tabla de şah . O tablă pictată de el atunci când se născuse. Sclavul propiului joc , cătuşele şi limitele căsuţei în care se aventurează fiecare punct .
Când a aflat că-i demon ? când jocul se năpustise asupra lui şi cutia de plastic se spărsese ? Visele sfarmă frica , vulnerabilităţile ne mecanizează şi sentimentele ne ironizează . Ce te interesează ? Tu îl săruţi când demonul dansează . Electrocutat , dezorganizat , imortalizat . Două puncte , link-uri şi poezii multe . Autopsie , sinergie , virtual şi un pic de magie .
Necesar , artistic . Tablă şi oase . Cine pe cine ? Naratorul descoase ..
5 septembrie 2008 at 8:10 pm
In sfarsit fara exercitii complicate de logica si morala.
Totusi la sfarsit nu te-ai putut abtine de la rima…
5 septembrie 2008 at 8:15 pm
că de nu rima ceva , parcă n-avea piper îndeajuns .
5 septembrie 2008 at 9:29 pm
rima de la sfarsit face totul
5 septembrie 2008 at 9:51 pm
să înţeleg că am scris articolul degeaba şi că puteam să scriu doar rima ? Să-mi fie ruşine !
6 septembrie 2008 at 6:53 am
filmul are un curs frumos al evenimentelor insa dupa a 2`a seria deja a inceput sa se lungeasca aiurea si cel putin in ochii mei a scazut pentru ca de la un film foarte bun s-a ajuns la o telenovela fara sfarsit…
6 septembrie 2008 at 3:44 pm
şi mie mi s-a părut cam tot aşa . Interesantă a fost ideea şi modul în care te făcea curios la început . Nu ştiai ce se va întâmpla , dacă vor evada şi ce vor face . Acum totul este prea previzibil şi personajele parcă nu mai au acelaşi chef de joc . Sau mi se pare mie dar asta e deja altă treabă.
7 septembrie 2008 at 11:43 am
Imi place cum scrii…facem schimb de blogroll?
7 septembrie 2008 at 11:48 am
ce-ai spune ca prima dată să fi on-topic şi apoi să întrebi cum şi ce ?
nu fac schimb de link-uri . Şi dacă e să adaug un nou link în blogroll , atunci vreau să fie ceva ce citesc de mult timp şi am încredere că oferă informaţie bună . Un blog pe care l-am văzut ieri , nu-l trec în blogroll azi decât dacă mă impresionează într-un mod foarte plăcut .
7 septembrie 2008 at 5:58 pm
pb la seria 4 nu mai e la fel ca la inceput, unele chestii sunt previzibile, dar tot imi place. e faina chestia de care te legi tu cu care se confrunta Michael, dar asta e: no good deed goes unpunished… oricum, e interesant de vazut si faptul ca fata de fratele sau, Michael poate sa ierte. Desigur, nu stiu daca se poate ierta si pe sine. Dar fiind un personaj deosebit, un geniu in felul sau, cred ca si de asta se insista pe problematica asta. Bine macar ca Sarah e in viata. La faza asta mi-a placut desi seamana cu o telenovela
… oricum aflasem de pe un spoiler ca revine 
Ideea e ca la toate personajele exista dualitatea asta si chiar daca la inceput pleci cu ideea ca X e naspa, chiar inainte sa moara face un sacrificiu si realizezi ca avea si o parte buna.
7 septembrie 2008 at 6:08 pm
nici gustul unei bomboane nu va mai fi ca la început . Previbilitatea dezamorsează vag curiozitatea . Şi odată cu o lipsă de curiozitate scade şi pofta de noi episoade .
repet , ideea serialului mi se pare interesantă . Personajele nu sunt numai rele sau numai bune . Cred că ai observat că T-bag ( care a fost închis pentru ce a fost închis ) când a scăpat s-a dus la respectiva prostituată şi i-a mai dat şi bani . Dacă era complet rău şi nu mai avea pic de suflet în el , poate că n-ar fi lasat-o în viaţă . Să ne aducem aminte şi de modul în care a crescut el când era mic . Michael nu a putut să o omoare pe cea care credea că i-a pus capăt zilelor lui Sara . Oricât ar încerca să se răzbune sau să pară mai dur , nu va reuşi , deoarece el nu este un astfel de om .
şi sincer să fiu nu prea se iubesc atât de tare Sara cu Michael . E cam telenovelistic , dar în fine .
7 septembrie 2008 at 7:47 pm
ideea de inceput a fost, recunosc, interesanta (pt mine in special datorita cantitatii masive de planificare si hotarare implicata).
evident ca pe parcurs ce timpul trece, ideea isi pierde, incet dar sigur din atractivitate (iar replacement-urile nu pot avea niciodata acelasi impact), si daca mai pui gramada de seriale facute recent de tipul “te tine in fotoliu”, se pierde si ceva din unicitatea sentimentului.
mult noroc totusi in incercarea de a gasi intelesuri adanci in chestii 99% comerciale
8 septembrie 2008 at 8:55 am
Mda… sincer e prima oara cand aud de asta
8 septembrie 2008 at 1:08 pm
@ shadowkhan85 : eu am făcut şi o paralelă cu nişte scriituri de ale mele . Ai văzut că nu am disecat serialul pe toate părţile şi m-am bazat pe alte lucruri . E comercial , cine face lucruri necomerciale care nu s-ar vinde ?
@ animalici : ce auzi pentru prima oară ?