Joc murdar
16 septembrie 2008
La cât m-am jucat cu ale dicţionarului cuvinte m-am hotărât să scriu o carte. Şi nu orice fel de carte, ci una care a fost creionată îndelung prin intermediul blogului. Nu ştiu dacă a observat careva că unele articole se leagă între ele şi conturează o aşa zisă poveste, Joc murdar.
Blogul a fost publicat din dorinţa de a aşterne câteva din scriiturile mele demult adormite în Notepad. Pe parcurs am desenat alte fire ale poveştii şi cred eu că începe să se adune de-o nuvelă. Acum nu azvârliţi parul după mine. În continuare câteva bucăţele din joc :
- Arde marea lângă ei, pe-o faleză de doi lei. O înhaţă ca-ntre lei. Curg balele-ntre ei. Doi cyborgi, scurtcircuite, plouă marea de pe cer. Două mâini de aluminiu, împreuna pe nisip. N-o să stau mult şi-am să ţip: o întrebare de culoare albă, sub formă de sferă. Plutesc absolut şi totuşi diferă .
- Camera e plină de indivizi ciudaţi. Unul desenează, altul plânge, unul ţipă. Mă opresc să mă gândesc. Ce rost are acest desen ciudat? Ea nici măcar nu are corp. Mi-e frig. Sunt gol şi-mi desenez corpul pe hârtie. Desenăm împreună acelaşi corp de jumătate de oră..
- Acelaşi zbucium, gânduri, haos. Un demon o sărută.. pe Ea. Demonul imaginaţiei mele. Într-un peisaj inexistent. Aş vrea s-o pot atinge măcar o dată. Vreau.. în cuvinte simple. Vreau să exist, o clipă, în realitatea Ei. Vreau să am buze nedecupate. Vreau sentimente şi emoţii. Vreau simplitate.
- Ea mă iubeşte. Demonul cheleşte. Şi nu o mai doreşte. În zadar se prăpădeşte. Corpu-i i se defineşte. Respiră, se opreşte. Ciudat, mă ocoleşte.. el. Pe nisip, mă ademeneşte, o mare de materie. O sărut şi nu dispare. Privesc tabloul care nu mai apare..
- .. un lanţ pironit pe plajă. Zgârciuri, clepsidră, silfidă. Demonul visează. Naratorul ironizează. Masca nu se mai uzează. Cubul dansează. Acalmie.
Scopul acestui articol este ca cititorii să se implice şi să motiveze de ce ar citi sau de ce n-ar citi o astfel de carte. Dacă ideea ţi se pare drăguţă nu ezita să dai vestea mai departe (fie că scrii o însemnare pe blogul tău despre alta, fie prin alte moduri) să vedem ce părere au şi alţi cititori despre o carte scrisă integral pe blog. Nu spun că ideea este nouă sau că am născocit-o eu, doresc să scriu o carte .
18 septembrie 2008 at 5:08 pm
Sinceritatea “deranjeaza” mai mereu. Sa vedem daca deranjeaza si de data aceasta.
Ideea articolului este ambigua. Ori nu ai reusit sa explici exact ce vrei, ori in spatele intentiei se ascunde altceva. Doar “motivarea” pe alte site-uri de a citi sau nu aceasta poveste on-line presupune o crestere a rating-ului site-ului tau. Ori asta nu este o implicare a cititorului, ci doar o reclama mascata.
Implicarea cititorului in acest proiect (care nu este rau) s-ar putea realiza numai daca fiecare in parte scrie paginile povestii, careia tu i-ai trasat coordonatele prin acest post. Un fel de “Poveste fara sfarsit”…fiecare continua ideea predecesorului. Sau vrei sa fii doar tu Naratorul?
18 septembrie 2008 at 5:42 pm
în primul rând mă bucur că te-ai implicat cu păreri vis-a-vis de acest proiect.
ideea articolului poate fi împărţită în două categorii, din care a doua probabil este puţin ambiguă. În primă fază am prezentat lucrarea şi-n a doua fază am cerut cititorului o părere. Atât timp cât cititorul nu doreşte să citească un astfel de material, nu văd de ce aş scoate o astfel de carte pe piaţă.
în legătură cu reclama mascată. Cartea este produsul, pentru a scoate în evidenţă un produs este necesar să-i faci niţică reclamă. Nu încerc să aduc mai mulţi vizitatori pe acest blog, ci să aflu părerea lor.
eu vreau să pun povestea pe hârtie, nu să denaturez sensul iniţial prin continuarea poveştii. Ar fi o idee interesantă, însă nu la asta m-am referit cu implicarea cititorului. El poate oferi dacă doreşte o părere, dacă ar citi sau n-ar citi cartea şi în cazul în care-i place să se afle mai departe. Să vedem daca statistic ideea are sens sau nu.
19 septembrie 2008 at 7:25 am
Eu cred că te grăbeşti. Mă refer la carte.
19 septembrie 2008 at 9:50 am
modul tau “plastic” de a scrie aduce mai degraba a pictura realista…
cand citesc ale tale scriituri parca vad un tablou… si ma-nfior… dar asta e doar punctul meu de vedere… pentru ca sunt prea slaba sa confrunt realitatea la modul la care o faci tu, ma aflu pe pagina ta sa mai iau cate o doza de realism… tind sa traiesc prea mult cu capul in nori! dac as citi? nu stiu, nu cred. imi recomanda si fiumeu tot felul de din astea… dar nu cred ca as fi in stare sa citesc… mi se par prea… dure, sa ma ierti.. sunt constienta ca asa e realitatea, dar eu prefer sa am propria-mi realitate, tesuta din cuvinte mai blande. am invatat undeva despre “cuvintul care da viata sau ucide”. critica-ma si spune-mi ca-mi pun ochelari de cal, dar ALEG sa fiu asa. m-am saturat de “realism”. o sa te saturi si tu, candva! a! ti-am zis ca sunt bunica, de duminica? 
19 septembrie 2008 at 11:21 am
Da, eu as citi cartea daca o vei publica vreodata.Mi se pare interesanta,desi la prima vedere poate parea respingatoare,intr-un fel,datorita atator sintagme pline de simbol,dar mai apoi,daca reusesti sa gaseseti “cheia” in care sa citesti si sa intelegi textele,este chiar super-ok.
19 septembrie 2008 at 5:58 pm
@ SkyRain : ai dreptate. Probabil m-am grăbit să anunţ ideea. Totuşi dacă o să fie să apară cartea, nu va apărea decât atunci când voi termina de scris. Mai durează ..
@ elena reinerth : felicitări ! Acum, legat de poveste mă surprinde faptul că te-ai legat de pictura realistă. Ai intuit bine. Chiar dacă probabil nu-mi iese prea bine încerc să mă axes şi pe tablou. Pictez un tablou cu două personaje şi ale lor sentimente,emoţii şi alte cele. Da, ai dinnou dreptate, probabil o să mă satur şi eu cândva. Totuşi până atunci trebuie să termin cartea. Chiar dacă o să mai dureze câteva luni,ani,decenii ..
@ mirey : fiecare are o cheie. Cred că un lucru interesant la acest tip de carte ar fi că fiecare are o altă cheie. Oricine poate îmbrăca hainele personajului principal şi poate “derula” propia viaţă încolo şi încoace. Totul este să ai imaginaţie.
vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi oferit păreri legate de această viitoare carte. Mai aştept dacă se poate
19 septembrie 2008 at 7:32 pm
dragule, nu fi modest! (nu ma critica, niciodata n-am stiut cum se scrie, fi sau fii….) nu mai aberez… stiu ca poti orice-ti propui. la un om cu un cap ca al tau, nu exista riscul ca neuronu’ sa moara de plictiseala!
(ca la mine!)
19 septembrie 2008 at 8:03 pm
critic eu pe cineva ?
sunt doar un alt narator pe tabla de şah a poveştii care riscă la un moment dat să moară de plictiseală.
19 septembrie 2008 at 8:06 pm
off-topic. multumesc pentru vizita. pentro vorbitorii de limba engleza: am gasit un video fantastic, in care un om inteligent ne spune o poveste despre faptul ca SCOALA DIN PREZENT UCIDE CREATIVITATEA ELEVULUI: http://www.ted.com/index.php/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html
voi pune embed si pe blog, sa vada si ceilalti vizitatori.
voi reveni pe blogul tau sa citesc ce mai scrii.
adina.
19 septembrie 2008 at 8:10 pm
bun venit adina : că bine este venit video-ul că doar vorbeam la tine pe blog despre creativitate şi sistemul de învăţământ. Pâi nu asta este ideea ? Cât mai mulţi pioni pe tabla de şah, cât mai multă muncă şi cât mai puţin creier folosit ?
20 septembrie 2008 at 12:14 pm
ti-as citi poate intre randuri scrierea …
24 septembrie 2008 at 3:48 pm
Hmm..eu apreciez foarte mult sinceritatea ta si chiar si felul mai ‘dur’ prin care o exprimi (nu e singura solutie, dar tine de stil si pot sa inteleg asta).
Cred de asemenea ca ar fi pacat sa se piarta toata ‘munca’ ta de aici..insa am si eu o intrebare : pentru ce scrii toate acestea?ce te motiveaza?..e singurul lucru care nu mi se pare f bine conturat..ok, din idei hazarduale creezi un intreg..insa..daca i-ai da si un motiv pe atat de puternic pe cat sinceritatea de care dai dovada –>> se poate transforma in ‘carte’ (chiar daca poate are inca nevoie de retusuri, nu comentez aici)
24 septembrie 2008 at 6:48 pm
@ el_zorab: mersi de susţinere.
o carte nu apare din senin. În adâncul ideilor hazarduale se ascunde sensul. Nu încerc să creez un întreg pe baza unor bucăţi lipsite de sens. Nici nu încerc să le leg ca să dea bine la ochi. Încă de la început am conturat mental o poveste şi ale ei părţi încerc să le scriu cu sens.
tu aduci în discuţie un motiv. Eu discut despre nonsens şi idei hazarduase. Un motiv pentru soluţia aleasă este pentru că doresc ca cititorul să se alăture într-un fel poveştii. Să trăiască povestea din punctul lui de vedere. S-o facă captivantă şi citibilă, chiar dacă pe sărite.
pentru ce scriu ? asta este o întrebare foarte bună. Dă de gândit şi se vede că are un sens în spate. La început scriam în notepad (părţi din aceeaşi poveste). Aveam o idee sau mai multe şi m-am gândit că cel mai bine este să nu se piardă. Fie că le scriu aici, fie că le scriu în notepad, ideile de la un anumit moment nu se vor pierde. Este normal că un autor doreşte ca măcar o persoană să-l citească. Nu pot să oblig cititorul să se adape cu idei “crude”. Aşa că le-am îmbinat într-o poveste şi le-am adăugat un stil. Am desenat un univers, am “născut” nişte personaje şi tot aşa.
dacă conturez într-o carte tot ce are nevoie cititorul ca să te înţeleagă îşi pierde sensul (cel puţin în viziunea mea). Uneori îl laşi să-şi imagineze, să caute, să creadă, să zâmbească când te citeşte. Cel puţin, repet, ăsta este stilul meu. Desenez în cuvinte şi non-cuvinte. Să ne gândim că scriu pe tablou: “sunt fericit, azi desenez”. Am anulat din start toate viitoarele întrebări, universuri (desenate de potenţiali privitori) şi tot aşa.
oricum, mersi de comentariu şi te aştept cu alte întrebări
27 septembrie 2008 at 5:26 pm
Foarte bizar. Gen poezie populara, in monorima, uneori. Alteori gen poem in proza. Eu as citi partile de poem in proza si-as sari peste monorima… Dar cine stie cum se va lega totul in final? Merita sa incerci sa inchegi totul intr-o carte, oricat de absurda.
27 septembrie 2008 at 5:29 pm
mă bucur că ai intrat pe aici să citeşti şi mai ales că ţi-ai exprimat părerea.
tocmai asta-i ideea cărţii mele: absurdul, abaterea de la o regulă fixă, un alt mod de exprimare.
27 septembrie 2008 at 9:54 pm
[...] interesantă şi nu am mai întâlnit-o până acum. Aşa că.. urez mult succes lui FărăSens [ click here ] şi aştept să citesc [...]
27 septembrie 2008 at 9:59 pm
@farasens: draguta ideea
Si da, ai link-ul si la mine pe site 
Multa bafta in continuare si astept cartulica 
27 septembrie 2008 at 10:38 pm
mersi
28 septembrie 2008 at 7:30 pm
Ideea este neclara; as vrea sa explici mai concret cum ne putem noi, cititorii tai, implica in acest proiect.
Eu, unul, nu am priceput.
28 septembrie 2008 at 7:33 pm
eu mă refeream pur şi simplu la “promovarea” acestei idei. Tu, ca cititor, dacă-ţi place şi ai timp poţi să scrii un rezumat despre carte (ce am scris până acum: http://farasens.wordpress.com/tag/joc-murdar/) şi un link. În acest fel aş putea observa o gamă mai largă de păreri despre o potenţială carte, ce target am şi tot aşa. Nu oblig pe nimeni să mă “promoveze” căci până la urmă fiecare cu părerea lui.
29 septembrie 2008 at 12:36 am
@farasens: Subsemnata te promoveaza
chiar daca nu te cunosc.. dar ideea mi se pare geniala 
E ceva unic pe blogosfera si astept sa vad si eu reactiile oamenilor 
Multa bafta!
29 septembrie 2008 at 2:29 am
aştept şi reacţia ta vis-a-vis de “bucăţele” din carte..
30 septembrie 2008 at 11:21 am
[...] să meşteresc o carte, altfel era închis de [...]
2 octombrie 2008 at 2:03 pm
[...] necesare pentru a consolida cu rigurozitate proiectul literar pe care şi l-a intitulat sugestiv, Joc Murdar. Nu în ultimul rând, se pare că autorul are un complex. Conştientizează că este cu mult [...]
4 octombrie 2008 at 11:51 pm
[...] nu toate articolele din tagul joc murdar vor alcătui cartea. Mă bate gândul ca în jocul de cuvinte să ascund o rimă care minte. Sau mai multe, imaginaţia [...]
27 octombrie 2008 at 7:18 pm
[...] Joc Murdar Fără sens scrie la “Joc Murdar”. [...]
9 noiembrie 2008 at 1:52 am
[...] noiembrie 2008 După cum spuneam şi aici m-am hotărât să scriu o carte. Dacă ai observat este un nou autor pe blog şi anume [...]
19 noiembrie 2008 at 12:06 am
[...] Mai târziu am trântit pe blog şi scriiturile din Notepad. La un moment dat mi-am dat seama că totul se leagă. Era prima dată când asociasem cuvântul carte ideilor aşternute pe blog. Cred că cel mai bine [...]
29 decembrie 2008 at 1:10 am
Acalmie. in plin desert furibund al senzatiei oarbe. o suta de coarne… se-ndreapta in trap spre zenitul amutit asteptand siderat perdeaua de foc. si Ea se-ncovoaie. ochii inchisi plutesc absent tintind in gol tabloul amorf al trudnicului rugator. El doarme…