iubire pe WC
25 octombrie 2008
Stau la masă şi mîzgălesc zadarnic o hârtie. Eu, demonul cel tembel, pardon, naratorul. Buzele-mi dorm, privirea-mi tace. Sunt un maldăr de căcat, n-am ce face! Pe Ea nu o pot satisface.. Sunt un parazit, da-mi pace! Sunt pionul din căsuţa patru. Personajul, iubăreţul, saxofonul şi nutreţul. Sunt fecale şi urină, viermi, anfetamină. Sclav, evoluţia e de vină!
La început mi-am pictat personajul. Desenez neîncetat, un chip, o sferă pe hârtie. Pionul murdar destinat mie.. Un joc banal, un joc de măşti. Lanţuri şi două căşti. Acalmie doar pe hârtie.. Arunc creionul în pahar. Câţiva viermi cu oase se îndoapă. Creaţia aruncată în paharul cu apă. Decizia era deja scrisă, revolta-mi inutilă.
Un corp arzând pluteşte sus, tavanul curge. Materia toată plânge. Un joc de şah, eternitate. Sensul are întâietate. Creionul încă scrie pe marginea subconştientului. Naratorul, experimentul. Zâmbesc, mă resemnez. Personajul mi-l doresc. Consens. Trage apa, pute!
27 octombrie 2008 at 1:45 am
hm transcende materia..
o poezie asemanatoare prozei lui Cartarescu
interesant
27 octombrie 2008 at 1:02 pm
care poezie?
31 octombrie 2008 at 12:42 pm
[...] Dacă-l rogi pe român să-şi dea cu părerea despre o scriitură (de exemplu asta) îţi sare în cap (îi sare în cap naratorului). Să nu uităm ce însemană fantastic, să nu [...]
2 noiembrie 2008 at 3:17 am
murdar de geniala
)
2 noiembrie 2008 at 2:22 pm
de ce?
25 decembrie 2008 at 11:22 am
[...] maldăr de fecale? Demonul când doreşte creionează bale. Zac între animale. Iubesc o muritoare. Lângă WC vomit sentimentele tale. Lanţuri şi chin creionează al pionului [...]