coding..
3 iulie 2009
Ascuns într-o plasă de nisip o priveam cum îmi creionează corpul. Picta în neştire celule plictisite care aveau să mă facă să respir mâine – la început.
Seara a început să tune cu mine. Mă năşteam în corp şi priveam minunea.
Zâmbeam când primul vierme a început să-mi digere degetele. N-a continuat, doar mi-a prezentat o nouă ipostază înainte de naşterea de mâine.
La sfârşit am zburat în cerc, ca un papagal stricat.
4 iulie 2009 at 3:36 pm
“ca un papagal stricat”
9 septembrie 2009 at 7:51 pm
aş putea scrie un comentariu interminabil pe care ar trebui să’l gândesc vreo 2 ore ca apoi să’l recitesc de cel puţin 10 ori înainte să îl trimit, în care să folosesc cuvinte a căror înţeles nu’l ştiu şi în care să îţi enumăr tot ce’mi place la post’urile de pe blogul tău. dar nu vreau.
aşa că în schimb îţi las cel mai banal comentariu posibil – îmi place la nebunie cum scrii!