Fără sens

   Spânzurat . Cu capul în jos , deasupra realităţii . Stau , Eu , naratorul . Promotorul sexualităţii . Aaa .. aici aberez , scuze deci . Omul , în sinea lui de animal raţional , este complicat . Ce înseamnă complicat ( mă aşteptam să primesc această întrebare , deşi nu încercam să mă dau mare ) ? Pâi complicat , în primul rând nu înseamnă simplu . E simplu să scriu un caracter pe o foaie de hârtie . Mai e simplu să scriu un roman , cu personaje , relaţii şi tot tacâmu ? Nu , e complicat . Omul tocmai asta este , un roman , cu tot tacâmu . Pot doar ghici că a mea colegă din faţă ( din banca din faţă , ce ce te gândeai ? ) e îndrăgostită nebuneşte de mine . Dar nu pot ştii cu certitudine acest lucru .. nici măcar ea nu ştie . Ciudat , dar mă iubeşte . Sau aşa doreşte . A numi .. ceea ce nu se mai împlineşte .

   Dar , totuşi . De deasupra , lumea o văd altfel . Văd un morman de oase , idei prefabricate .. iubiri uzate . Benzi de asamblare , maternitate . Video-chaturi-urile de la cimitire . Accidente , morţi . Amintire . Şi mai ne spuneai că omul e complicat , narator împuţit ( Vezi că nu te-am jignit , dar chiar te-ai împuţit acolo , atârnat ) . Stai să mă scobesc de viermi ! Ce penibil .. La general toată gloata de omuleţi e o singură furnică . Mică , mică , necajită . De întrebări , vise .. şi altele mai noi . O strivesc cu piciorul , visez . Încerc să mă redresez . Eu , cititorul . Împuţit , pe banda rulantă . Născut mort , fără destin . Cred numai în viermele din al meu intestin . Orgasm îmi oferă . Viermii .. mă animalule .. raţional .

   Totuşi . Naratorul ? S-a retras , mă întreb . A dat tonul şi s-a băgat sub pernă . Pardon , în coşciugul numit Vis . Înseamnă că e idiot . Un laş . Îi e frică să dea nas în nas cu realitatea .. Şi cu mine . Nu apuc să-l văd . Doar citesc ale lui rânduri . Sau interpretez “ceva” pe al meu îngust sau lat monitor . Sunt complicat . Am soţie şi bani de aruncat . Am prieteni şi nu sunt ratat . F.t şi sunt obsedat . Pâi ce mai vrei , mortule ? Strivesc un punct şi trec mai departe . Chiar nu-mi pasă . Plutesc , în marea de cercuri şi sfere . Câte puncte , atâtea mere .. otrăvitoare . Punctule , mai comentezi ? Sau .. nimic nu mai realizezi ?! Oamenii sunt simpli . Sfere sociale , grupuri şi turme de morţi .

   Priveşti avataru-mi ca dobitocul ( pardon , fără discriminări , sau ca vaca ) . Ai impresia că o simplă instanţă , nişte ochi , păr , sprâncene decid TOTUL . Eşti patetic , personajule . De ce nu mă uit la tine ? Pentru că nu-mi pasă . Ce dacă azi ai pantaloni mulaţi sau ţi se vede tanga ? Dacă n-ai nimic în cap , de ce mi-ar păsa ?! Nu , nu scriu un comendiu despre relaţii,iubire sau alte f…ţii . Scriu caractere , jegoase , cu degetele unse de miere .

   Îmi plac la nebunie tinerele paranoice . Care consideră că a acorda o privire unei alte instanţe ( de regulă de sex opus ) este un privilegiu ( pentru cealaltă instanţă ) . Cine a mai inventat şi nivelele de acces ? La al tău deces , cine îţi mai priveşte sânii ? Animal prost ! Ţi se lasă şi gata . Eşti urâtă . Nici nu pot să mă prefac că te privesc . Mi-e scârbă de mila care ar trebui să ţi-o port , când te văd cum ai ajuns . Sunt beat , e deajuns . Să nu te simţi prost , cineva-ule . Menţionez de pe acum că nu fac referire la cineva anume , nu comentez din punctul meu de vedere ( chiar dacă scriu la persoana I-tâi ) ci doar atribui unei instanţe la persoana I-tâi nişte propietăţi . L-a părăsit prietena , jură că e cea mai c.r.ă din oraş . Ca să aiba măcar impresia , că nu a fost el , cel din patul celeilalte . Nebunul ! Şi ce excitată era cealaltă . Când îi striga numele fostei lui prietene . Nebuni , obsedaţi sexual . Sclavii orgasmului , aparenţei , simplităţii ..

   Dar tu ? Ce propietăţi ai ? Te crezi mai interesant pentru că scrii nişte caractere despre ei ? Nenorocitule ! Te-aş înjura de pe acum , dar nu pot ! Nu e firesc să mă înjur . ( Se observă că naratorul , Eu , e derutat , sunt derutat . Mă aplaud singur , în lipsa publicului . Toţi fac sex la ora asta . Eu scriu în timp ce îmi ard nevasta .. ) . Daţi o sticlă în capul jigodiei asteia . Numai aberaţii scrie şi ne ţine din treabă .

O pată-n nonsens pluteşte mecanic ,
Schingiuită de-al ei contur firesc ,
Lacrimi de materie , învăluiesc nimicul ,
Mă-nec singur în mine .

 Mecanic nonsens blesteamă-n zadar ,
Cu sens o lacrimă apare ,
Un lanţ de idei îmi curmă suflarea ,
Iar ea-mi lumineaza calea .

 Incătuşat de sentimente , fug ,
Torn lacrimi de materie care învăluiesc ,
 .. nimicul , simt durerea cea dintai

Sens unic .

   Sunt un robot social cu sentimente şi emoţii . Materie dezorganizată într-un mod inedit . M-am plictisit de cuvinte , deşi-s contorizat fără minte . Şi nici măcar nu-s liber . Blocat într-un morman de oase , organe şi gume lipite de maţe . Nu evadez , stau până seara şi lucrez . Mă despachetez . Aşez deoparte visele nebuneşti , speranţele prosteşti şi-ntrebările fără rimă . Doi ochi , pe masă mă privesc . Îmi dau silinţa să rezolv un “puzzle” şi nu mă plictisesc . Sper să reuşesc . O cutie cu roţi dinţate care se învârt în voie . Iubesc , urăsc , vreau , ştiu , plâng .. Eu nu ştiu cine sunt . O roată dinţată , o parafrază ciudată , un nebun pe tabla de şah . Nu-i păcat , sunt chiar multe de discutat .

   O cutie întunecată cu margini de ciocolată . Îmi eliberez mintea şi deschid lumina . Fotonii deja aleargă .. spre ochii de pe masă . E întuneric dar văd o clanţă galbenă . Nu vreau să o ating deşi o simt . Mâinile sunt aruncate într-un colţ . Cine a încercat uşa ? Mi-e frică de mine , mâine poate n-am să mai văd bine . Plouă cu puncte . Raţionamentele nu funcţionează , sunt într-un mediu închis şi asta mă şochează . Privesc impulsurile cum îşi pun centura de siguranţă , dioxidul de carbon cum se dispersează . Un mort cum se oripilează privit de doi ochi şi-o freză . Simt că nu mai mă interesează .

   Sclavul unei cutii de maţe . Roată de trotinetă . În esenţă o păpuşă cochetă . Mecanism cenzurat , l-ai atins te-a usturat . Îl privesc ? m-am întrebat . Sunt “sexxy” , mă învârt pe bază de untură de porc . Număr viermii de pe cadavru , ideile de pe candelabru . Întorc clepsidra ,  schiţez o noutate , ies din cameră şi închid  cortina . Şterg rotiţele de praf  , minimalizez cutia şi mă duc la culcare .

   În acest bloc de cuvinte nu voi folosi rime , vorba vine . Voi prezenta pe scurt , de ce şi cu ce scop scriu în acest blog . Nu încerc să fiu diferit , vreau doar să scriu cu şi fără rime . Când eram mai mic obişnuiam , neavând altceva de făcut , să urmăresc ştirile la televizor . Sincer vă spun , mi se păreau interesante , dar toate aveau acelaşi subiect . Probabil eram masochist . Purtam ochelari de vedere , cu ramă de plastic albastră . Pe măsură ce internetul a început să-şi introducă coada prin viaţa noastră personală , aceleaşi subiecte s-au perindat prin faţa ochilor mei , doar sub altă formă . Au început să mă dezguste . Riscând să fiu înjurat , am să dau nişte exemple . Pe prima pagină a unui sit de ştiri sunt lovit de subiecte fără sens . Aş spune că mai mult goana după vizitatori şi bani scoate din oameni unele din cele mai neplăcute părţi . Bine , bine , dar nu-i prea bine . Puţin mă interesează ce face Alina Plugaru sau Tăriceanu .

   N-am să vă comentez non-sensul , prostia ( şi alte chestii de genu ) pentru a face “rating” . N-am să vă bag pe gât aceleaşi ştiri de cacao de care vă loviţi pe orice sit şi blog . N-am să scot subiecte pe bandă rulantă pentru a atrage tone de vizitatori . N-am ce să vă ofer , decat rime cu sau fără sens . Chiar nu scriu pentru a impresiona pe cineva sau a mă da mare cu un amărât de blog . Nu scriu căci e la modă , ştiu a scrie versuri . Nu scriu prea mult odată , căci risc să vă consum timpul petrecut citind şi trăind non-sensul . La revedere .