Joc experimental
14 august 2008
Titlul este auzit recent într-o melodie . Joc experimental , natura umană . Un pic cam sadic după părerea mea . Odată cu aparaţia computerelor oamenii au început să-şi pună întrebări noi şi să-şi imagineze alte lucruri ciudate . Nu mai miră pe nimeni că cineva crede că lumea reală este defapt una virtuală sau că fantomele există . Citisem recent şi teoria conform căreia oamenii au evoluat din maşini . Şi să nu uităm de faptul că universul este un computer uriaş .
Se poate , nu spune nimeni că nu se poate . Atât timp cât nu este demonstrat contrariul , există orice . Fiecare e liber să-şi imagineze . În fond , de ce nu ? Îşi omoară timpul cu ceva şi scapă de viitoarele depresii . Să fie imaginaţia o altă formă de auto-apărare ? Revenind la subiectul nostru , umanul este o chestiune interesantă . Dacă ar fi să ne luăm după Biblie , suntem o Creaţie . Dar nu orice fel de creaţie ci creaţia Cuiva . Iar dacă suntem adepţii evoluţionismului jocul experimental este doar o întâmplare . Întâmplare materializată prin existenţă . O Creaţie fără creator . O casă necesită cărămizi , muncitori şi alte cele ca să ia formă . Un cub are colţuri şi o sferă are rază . Biblia încearcă să ne ofere un răspuns mestecabil în limite umane . Omul are nevoie de un creator pentru a putea înţelege o creaţie . Al doilea joc este mai greu mestecabil . Ceea ce nu poate fi înghiţit , nu ajunge să fie digerat decât prin ficţiune . Ne imaginăm că nimicul a devenit la un moment dat ceva . La rândul lui ceva-ul a evoluat în ceea ce este astăzi .
De ce a fost nevoie de tehnică de calcul ? Odată cu creşterea populaţiei şi implicit nevoilor , oamenii au trebuit să găsească alte moduri să-şi facă munca mai rapidă . Se spune că trăim într-un secol în care totul se derulează rapid . Tehnologia face ca totul să se desfăşoare rapid sau totul a avut nevoie de tehnologie ca să se desfăşoare rapid ? Ce este omul la nivel biologic ? Facem repede o analogie cu maşinile noastre şi suntem siguri că avem dreptate . Totuşi roboţeii la care te gândeşti au apărut după om şi chiar s-au inspirat din modul lui de funcţionare . Poate că totuşi omul este mai presus decât o maşină . Un joc experimental al evoluţiei cu două mâini şi două picioare . Pornind de la faptul că maşina a apărut dintr-o anumită nevoie a omenirii , omul poate să fi apărut dintr-o anumită nevoie a Evoluţiei . Şi fără să vrem ne lăsăm ademeniţi de primul joc în care există un creator . Suntem influienţaţi de noi înşine . Ne imaginăm o lume fără creator . Putem însă să concepem acest lucru ? Totuşi de ce a fost nevoie ca noi să existăm , să evoluăm până la acest moment ? Dinnou suntem influienţaţi de creier şi tindem să punem totul pe seama unui Scop .
Omul are nevoie de un motiv pentru care să existe . Poate nici măcar creierul nu poate să conceapă nevoia aleatorului şi caută să-şi imagineze . Caută să se conformeze fără să pună prea tare accent pe ceva ce nu poate înţelege . El are rolul să ţină corpul în viaţă , să funcţioneze şi să se asambleze la sistem . Ar fi chiar urât ca totul să fie doar un joc experimental , aşa-i ? Îţi scrijeleşti o aliură optimistă pentru a trece cu bine , mai departe . Refuzi pesimismul din simplul motiv că ai pierde timpul degeaba şi nici nu te-ai simţi prea bine . Să presupunem că omul la rândul lui a trebuit să existe pentru ca alte bucăţi din sistem să existe sau să se simtă bine . Un lanţ experimental bazat pe nevoie , cauze , efecte şi focare .
Efectul de cub , în societatea modernă . Lumea e din ce în ce mai mecanizată . Acceptă mai uşor cubul decât înainte pentru că are nevoie . Omul fără scop , se pierde . Fie că se împătureşte într-o mantie depresivă , rebelă sau naivă . Fie nu ajută cu nimic sistemul . Scopul este deci , într-o manieră pesimistă desigur , gluma care aţâţă focul evolutiv . Şi cum unii oameni au înţeles această chestie s-au hotărât să dea o altă noanţă jocului . Când eşti manipulat chiar de psihic căci este nevoie , când mai picură cu nişte cuvinte frumoase şi atât de adevărate , chiar crezi că eşti unic . Unic în felul tău fireşte . O bază de date cu imagini , text şi sunet . Le învârţi niţel şi iese de-o supă socială şi-un caracter inteligent . Modul în care foloseşti informaţiile pe care le strângi te diferenţiază de restul . Nimeni nu garantează un creator , dar totdeauna cineva caută să-l deseneze . Jocul devine sinistru . Manipulare din toate direcţiile . Uneori urâtul poate deveni focul care defineşte oala frumosului . Trebuie doar să ai curaj să joci . Nu-ţi impune limite , ai deja destule .
Omul şi universul
23 aprilie 2008
Sinonime , antonime , paraziţi şi acronime . Eşti un nimeni ! Stai pe o planetă în necunoscut şi nici măcar nu-ţi pasă . Cine eşti .. Chiar ? Te supui evoluţiei . Recurgi la emoţii şi gânduri murdare ( repet , ai răbdare ) . Nici în fund .. dacă te doare . Maţule gros .. Venind spre casă cauţi momentul potrivit să-ţi arăţi egoismul faţă de ea . Momentul să o săruţi .. pe frunte . Pardon , pe limbă . Să faci transfer de molecule . Să o foloseşti . Să te exciţi . Tu , omule ! Cu ochelari şi basma verde . Eu , învârt o bilă . O cană de apă şi puncte . Te învârt pe tine , între degete . Gemete ! De după uşă . Axiome , religie , poezie , şcoală . Copii bâzâie . Nevasta-i babă . Universul , un punct , un om . Un atom , pe autostrada cunoaşterii . Tu nici măcar nu-ţi dai interesul . Ai impresia că faima , banii sau sensul pe patru roţi te scapă de haos . Dar tu , ca instanţă , eşti deja mort . Timpu-i doar o iluzie , pentru bătrânul nostru univers . Un “puzzle” de puncte .. Iar tu ai de făurit o sferă . O sferă cu sens , în eternul nimic ! Eşti laş . Las pe mâine , oricum nu poţi face azi . Te îmbeţi cu spectacole , partide de amor , copii pe coridor . Câteva ejaculări , excursii , filozofii şi gata . Poze de album , oase pe o piatră . Zâmbete şi lacrimi , toate au fost odată . Nu sunt ironic ori plin de non-sens ca tine . Sunt doar un robot deconectat de la First Life .
Stăteam pe un fotoliu , cu ea în braţe . Dezbrăcat , relaxat , excitat . Pe viaţă asigurat . Universul aştepta să mor , să o las însărcinată , să reglăm producţia de noi născuţi . Să las urme de dioxid de carbon , urină şi fecale . Natura mă iubeşte , chiar şi când ea borăşte . Face bine la viitoarele plante . Am decis . Glumesc ! Evoluţia decide ! Glumeşte ! Nici măcar ea nu are sens . Se macină haotic , materie şi materie în al nostru univers . Un cablu de gânduri , implantat în gâtu-mi . Ridicol ! Scurtcircuit . Ţip . Îmi dau ochelarii jos şi mă ridic din fotoliu . E prima dată când văd . O priză . Fotolii şi clone . Oameni ciudaţi . Mă ascund . Nimeni nu se aşteaptă la eroare . Orice non-sens era deja eradicat . Nu m-am mai ridicat . Un labirint fără uşi , fără ieşire . Oameni cu măşti , probabili ei controlează evoluţia . Sunt o clonă . Decid ! Respir ! Alerg ! Gândesc ! Doresc … s-o iubesc . Acum pot . Fără să mă păcalesc că-s înger sau demon . Atâtea vise proiectate printr-un cablu . Ajuns în faţa fotoliului ei , încep să plâng . Tăiată în două , fără de milă . Un mesaj în alb şi negru : ” eşti tot un om ” . Răsuflu , mă calmez . Soluţie întodeauna este . În vis , un înger a sărit pe mica ferestruică împreună cu ea şi a salvat-o . În realitate n-am aripi . Un fals implementat în a noastră minte . O matrice perfectă . Un vis , în vis . Probabil şi ei visează . Şi chiar de nu , voi avea grijă să-i derutez . Acum privesc altfel lucrurile . N-am lanţuri , ci oase . N-am vise , ci gânduri dubioase .
I-am decupat buzele cu dinţii . Atât mai am de la ea . Am decodat programul şi mi-am desenat aripi . Am găsit şi malul mării . Alerg în fiecare dimineaţă . Cu ale ei buze în buzunar . Departe de sistem , închisoare sau blestem . Visez . La fotoliu , orgasme şi concerte . Eu , naratorul . Noi oamenii nu putem îndura eternitatea . Dar eu nu mă împac cu banalitatea .
