Moromete reloaded

   De ce vreau să închid blogul?

• îmi consumă timp pe care desigur l-aş putea investi în alte lucruri mai inteligente.
• sunt un bou. Spiritul de turmă s-a injectat adânc în mine când m-am înregistrat pe wordpress.com.
• aş putea scrie la fel de bine în Notepad fără să am pretenţia absurdă să mă citească careva. 

   De ce nu vreau să închid blogul?

• încerc să meşteresc o carte, altfel era închis de mult.
• este o metodă inteligentă de exprimare. Decât să-mi pierd timpul aiurea prefer să scriu în rime pe blog.
• cred că ideile mele nu sunt chiar atât de imbecile încât să fie eradicate. 

   Pe scurt, am dreptate sau n-am?

Culori emoţionale

    Dimineaţă am recitit articolul despre cum scriu pe blog . Suprinzător , modul în care l-am redactat mi-a displăcut . Nu neapărat culorile alese , cât bold-ul folosit . Bun , ştiu că am îngroşat titlurile şi sub-titlurile cu un scop precis . Vroiam ca cititorul să fie uşor direcţionat la ce-l interesează , nu să-şi piardă timpul fără rost . Şi ce-am făcut ? Am ajuns la concluzia că regulile mele sunt de pomană şi le-am scris degeaba . Nu este chiar aşa .

   Mi-am pus următoarea întrebare : “ce mă face pe mine astăzi să nu citesc cu plăcere acel articol ?” . Răspunsul este simplu . Culoarea emoţională . Probabil sub efectul stresului , unele reguli par foarte bune . Până şi modul în care am aranjat informaţia mi-a plăcut la momentul respectiv . De ce nu ? Poate creierul meu era atât de preocupat să scrie acele reguli sau se gândea la alte chestii încât nu a observat ce a ieşit . Astăzi , nefiind stresat de reguli sau alte bălării , am analizat mai cu atenţie ce a ieşit . Informaţia pare că este aranjată într-un mod corespunzător , însă mult prea îngroşată . Într-un fel , obligă prea mult cititorul . Un articol trebuie să-i lase cât mai multă libertate celui care îl citeşte . Fie că-l citeşte pe tot , un paragraf sau doar titlul , dar el citeşte ce doreşte de acolo . Faptul că eu am îngroşat prosteşte acele reguli , dereglează atenţia cititorului .

   Asta nu înseamnă că modul în care am scris până acum pe blog e infantil sau greşit . Nu vreau să oblig cititorul sau să abuzez de timpul său liber . Vreau doar să găsesc modul “perfect” de aranjare şi trimitere a informaţiei către acel cineva .

   Prefer să organizez informaţia în mai multe paragrafe şi să-i ofer o culoare plăcută ochiului . Nu cred că pe un blog poţi spune că scrii în stilul tău . Să presupunem că stilul iniţial este foarte bun şi este citit cu plăcere de majoritatea . Dar dacă nu este aşa ? Tu singur trebuie să evoluezi , nu spre nişte idei mai bune , cât spre un mod mai frumos de publicare a informaţiei . Cititorii nu sunt toţi la fel . Fie că vin după o zi extenuată de muncă , fie că abia s-au trezit , ei vor să citească acele informaţii . Iar tu vrei să oferi .

Când scriu pe blog ?

   Pe lângă modul în care scriem pe blog şi împachetarea corespunzătoare a informaţiei, un alt lucru important este momentul însemnării. De câteva ori m-am hotorât să scriu, dar pur şi simplu am abandonat. Motivele sunt diverse şi am să le prezint mai jos. Momentul era nefavorabil.

   Când nu scriu pe blog?

• lipsă de chef: dacă n-am chef să scriu, n-are sens s-o fac. Nu vreau să obosesc pe cineva cu un mesaj pătat de lipsă de chef..
• frustrare: tocmai m-a părăsit soţia şi m-a păcălit cu restul la magazin. Dacă aş scrie acum un nou articol, chiar şi cu chef, mai mult ca sigur l-aş parfuma pe ici pe colo cu a mea frustrare. Nu mi-am “tras” blog să mă plâng. Încă mai am lacrimi.
• nu am nimic de “zis”: a nu se confunda cu antonimul lipsei de chef. Să presupunem că am chef, dar totuşi nu am nimic special de zis. Ar fi ceva , ia să scriu pe blog. Şi uite aşa pot să apară articole ridicole, demne de necitit. Decât să scriu când n-am nimic de zis, mai bine plâng. Ironic , desigur.
• lipsa timpului: am un subiect interesant pe care aş vrea să-l tratez. Totuşi peste jumătate de oră trebuie să fiu în tren. Nu-l scriu doar aşa să aibă lumea ce comenta.
• oboseala: fie că vrem sau nu şi acest aspect modifică mesajul dorit. Nu-l fac neapărat diferit faţă de ideea iniţială, cât mai greu mestecabil. Te grăbeşti, te aşteaptă.. perna. Tu nu te grăbeşti?
• nu mă pricep: aş vrea să abordez un subiect interesant, dar nu ştiu cum să-l “demontez”. Aş implica prea mult subiectivismul şi ar deranja cititorii cu concluzii fără sens.

   Când scriu pe blog?

• am ceva de zis: consider că subiectul pe care doresc să-l tratez ar putea fi de ajutor pentru cititori. Fie că află ceva nou, fie că se lovesc de o nouă viziune.
• simt: uneori scriu poezii sau proză. Probabil că nu toată lumea citeşte, este şi normal. Scriu în primul rând că aşa simt eu în momentul respectiv. Da, prozele şi poeziile au tentă subiectivă. Ce zic eu tentă, sunt împroşcate cu tare mult subiectivism. Dar în acelaşi timp scriu şi pentru cititorii care adoră să se delecteze cu astfel de creaţii. Cred că am ceva de oferit, altfel aş scrie în notepad.
• merită: consider că o anumită idee “externă” merită promovată. Scriu despre ea fără să mă uit în urmă.
• timp şi linişte: cred că odată ce ai un subiect inteligent ai nevoie doar de timp şi linişte. Dacă nu-l poţi scrie în linişte şi ideea nu este mâzgălită cursiv, se pierde tot sensul.

   Concluzie: Nimeni nu te obligă să scrii pe blog. Dar dacă tot o faci şi vrei neapărat să-ţi prezinţi ideile, fă-o într-un mod curat. Din afară se văd mult mai uşor neregulile pe care le treci cu vederea. Încearcă pe cât poţi tu de bine să-ţi faci cititorul să te citească cu plăcere. Oricum, nu te obligă nimeni să scrii într-un anumit fel la tine pe blog. Dar după părerea mea detaliile de mai sus chiar contează.

Cum scriem pe blog ?

   Nu sunt un blogger de succes. Scriu rar, nu stârnesc curiozitatea, am câteva comentarii şi foarte puţini vizitatori. Dacă aş scrie zilnic câteva posturi, aş comenta pe ici pe colo şi m-aş băga în seamă.. mâine poimâine aş ajunge un blogger de succes. Mie îmi place să stau în băncuţa mea, să scriu atunci când chiar am ceva de scris şi să nu mă bag în seamă prosteşte. Nu vin toţi copilaşii să-mi comenteze aberaţii, iar când comentează careva.. comentează că vrea .

   Ce scriu pe blog? După o analiză mai amănunţită mi-am dat seama ce e bine să scrii pe blog. Nu vreau să abuzez de timpul liber al cititorilor aruncându-le în faţă cu subiecte plictisitoare. De exemplu o poezie nu face rău nimănui. Asta simt, asta scriu. Ofer o informaţie despre o anumită temă. Probabil că o scriu cu o uşoară tentă de subiectivism, însă informaţia nu e personală. Îi răspunde cititorului la întrebare. Ieri vroiam să scriu despre oameni şi cărţi. La un moment dat mi-am dat seama că postul tinde spre prea mult subiectivism. Este viziunea mea despre tema respectivă. Am hotărât că nu-mi pot limita cititorii la o singură viziune şi am hotărât să nu public acel articol. Doar dacă l-aş scrie într-un mod comic-ironic să destindă.. dar nu ăsta e sensul blogului. Acest articol face excepţie, dar totuşi îl scriu pe blog . Este o viziune personală la un mod de a nu limita cititorul la banalitate şi plictiseală. Poate că nu este cea mai bună soluţie, dar este o soluţie. Nu oblig pe nimeni să adopte acest stil. Concluzia n-are rost s-o scriu aici. 

   Cum scriu pe blog? Consider că pe lângă informaţia oferită, trebuie ca şi prezentarea să fie cât de cât decentă. Şi prin asta vreau să menţionez următoarele:

• diacritice: vreau să înţeleg ce scrii tu acolo, româneşte. Orice alt limbaj  banal, de efect sau cu tentă englezească îmi provoacă o deosebită scârbă.
• text aranjat: nu turna toată informaţia la grămadă. Încearcă măcar să foloseşti paragrafe. Posibil ca cititorul să nu fie interesat decât de o bucată. Nu-l limita.
• sub-titluri: dacă tema abordată se împarte în mai multe părţi e bine să ai sub-titluri. Un text curat şi aranjat este mai probabil să fie citit până la capăt.
• culori: dacă vrei să subliniezi ceva colorează. Poţi folosi şi bold. Atrage-i atenţia cititorului asupra ideilor de bază într-un mod plăcut. Ce-i prea mult strică , deci atenţie!
• spaţiile: lasă textul să respire. Lasă-l pe cititor să se odihnească până trece la următoarea idee. Prea multe spaţii strică.
• stilul: păstrează un stil anume. Nu aici o culoare, aici altă culoare pentru aceeaşi idee. Curat înseamnă stilat. 

   Ce nu-mi place la alte bloguri? Menţionez încă de la început. Dacă mie nu-mi place asta nu înseamnă că soluţia blogger-ului respectiv nu este bună. Aia simte , aia scrie . O să fac o mică listă:

• ştiri: dacă am nevoie de o anumită ştire, în niciun caz nu vreau să-ţi citesc părerea ci ştirea.
• frustrările tale: sincer nu-mi pasă că ţi-a lovit un oarecare maşina sau că te-a părăsit soţia. Sau mai ştiu eu ce problemă mai ai şi tu.
• ideile tale: vrei să schimbi lumea. N-o să se întâmple prin intermediul blogului.
• funny: urăsc paginile care se încarcă greu din cauza zecilor de filmuleţe. Subiectiv..
• comedia ieftină: n-ai talent? mai rău plictiseşti.  

   Concluzie: tu scrii ce vrei pe blog. Dar să nu te miri că toate acele comentarii nu sunt scrise din suflet. Apropo, nu sunt frustrat că nu sunt un blogger de succes. Îmi place să cred că nu plictisesc prea tare puţinii cititori pe care îi am.