Clepsidră spartă

   Mi-e greu să scriu. Două scaune şi-o masă. Un desen ciudat: o insulă şi-o sferă.. Derutat. Abia acum observ că am cătuşe la mâini şi la picioare. Respir şi n-are sens să înot. Zâmbeşte şi se aşează pe celălalt scaun. Nu vorbeşte. Nu e de mirare, cuvintele nu sunt de vânzare. Creionul pictează pe marginea subconştientului: două personaje şi-un pahar cu apă.

   Camera este plină de desene şi creioane rupte. Un demon chel, o domnişoară cu tentacule şi o închisoare. Multe semne de întrebare. Pesemne visez. Nu am timp de gândire, astăzi zâmbesc. Mă desenează, măcar atât realizez. Cine este Ea? La acest răspuns oftez. Încercări nenumărate, alte desene continuă să se arate. 

   Plictis. Scenariul este aproape gata. Desenul, pardon. Scârţâie.. scaunul Ei. Se ridică. Atârnă Creaţia pe un perete şi mă încuie în dulap. Nici nu l-am observat, era în spatele meu. Gata, sunt programat, damnat. Un program paralizat, desenat. 

   A trântit uşa şi a plecat la masă. Se vede că nu-i pasă. Două creioane, măşti şi câteva baloane. Acalmie! Simplu,fără rime..

   .. jocul este din ce în ce mai murdar

Începutul [ II ]

 

  Plâng şi nu-mi aduc aminte. Înot prin aer ca prin marea-nvolburată. Visez la insula pustie acoperită cu un val de apă. Desenez pe foaie un cerc ciudat şi-l arunc în mare. Un fior rece mă strabate. Un corp arzând şi acoperit de lacrimi se ridică deasupra mării. Totul e ciudat. Ea nici măcar nu are corp, dar râde-n depărtare, cum eu cu teamă o privesc şi-ncep să plâng mai tare. Mi-e frig şi simt că mă înec când un val ciudat s-arată. Creionul scrie neîncetat, şi-o sferă arde sus. S-a format din foc şi apă şi s-a cufundat în mare. Probabil că-s nenumărate, căci valuri mari continuă să se arate.

   Plouă în sus, cu lacrimi de mare. Plâng corpuri dezbinate plutind în aer. Lumină în intuneric şi foc adânc în mare. Plutesc deasupra şi zâmbesc ciudat. Desenez neîncetat, un chip, o sferă pe hârtie. Privesc cum totul arde-n apă. Mă doare capul dintr-o dată. E un spectacol minunat, desenat şi regizat. Visez la insula pustie ce s-a dizolvat în mare. Visez la fata fără corp ce-am vazut-o prima oară. Visez că înot, deşi respir. Plutesc şi scriu pe o foaie de hârtie, căci n-am cuvinte să vorbesc. Desenez şi-arunc în mare, idei şi ganduri şi-o întrebare.

   Mă gândesc neîncetat la înot şi la visat. Scriu pe foaie o întrebare şi-o arunc suspect în mare. Un pahar într-o cutie, o lacrimă în aer, o lume ciudată şi o altă întrebare. Totul arde, ard şi eu. Totul plânge, plâng şi eu. Creionul încă scrie, pe o margine de hârtie. Un corp se prăbuşeşte în neant. Lumina cade-n întuneric. Corpuri dezbinate, fără chip în marea spumegândă. Simt că mă înec, deşi respir. Simt că mă afund, deşi plutesc deasupra. Tuşesc, urlu şi-ncerc să mă feresc. Dau haotic din mâini şi din picioare. Mă sparg şi mă fac una cu marea. Sferă de lacrimi, o întrebare şi două chipuri dezbinate, desenate pe o foaie de hârtie.

   O lacrimă de mare curge în zadar sub forma de întrebare. Am visat într-o secundă, un pahar şi o cutie şi o insulă pustie. Nici creionul nu mai scrie, căci s-a dizolvat în apă. Totu-i calm, şi-i armonie, ca un punct pe o hârtie. Şi nici marea nu există şi nici indivizi ciudaţi. Curge-o lacrimă în sus, fără să existe. Curge punctul cel dintâi, în neantul zării. Lumină în întuneric şi praf de mină de creion. Urlă materia cea dintâi şi punctul într-o clepsidră. Ea nici acum nu are corp, dar râde-n continuare. Eu nici acum nu o cunosc, paremi-se oare ? 

   sunt derutat, sunt un program îndrăgostit..

Jocuri inegale

   Pornind de la acest blog utopic m-a dus gândul la marea neadormită de pioni albi şi negri . Să presupunem deci un joc de şah şi culorile menţionate mai sus . Luăm în considerare pionii , nu şi piesele fixe . Nu uităm însă nici de nebuni . Aleatorul colorează viitoarea ta locaţie , fie că accepţi , fie că nu . La un moment dat însă se poate să ai şanşa să faci ce mişcare doreşti . Eşti liber să-ţi asumi consecinţele mutării . Totuşi acest joc este deosebit de complicat .

   Nu vreau să aberez pe seama jocului inegal de şah . Aş încerca doar să prezint avantaje şi dezavantaje ale aleatorului . Cât şi efecte , cauze şi evoluţii . Dacă jocul ar fi egal şi toată lumea fericită , s-ar pierde picanteria libertăţii . O creaţie perfectă  , însă netestată , este imperfectă . Jocul n-are audienţă dacă totul merge ca la carte . Şi asta înseamnă că unii suferă , alţii râd şi naratorul plânge ironic . Şi iar aducem în discuţie non-sensul , resemnarea şi ignoranţa . Ştiu că pentru unii pioni e greu să accepte locul în care au apărut . Pentru alţii este chiar o fericire . Pionii plasaţi în non-sens ajung să urască ceilalţi pioni , fie că sunt plasaţi în aceeaşi regiune , fie că nu . Ura şi răutatea pe care o produce neacceptarea , pot provoca daune emoţionale pionului . Degeaba visăm către egalitate şi fericire absolută atunci când nimic nu e . Riscăm doar să cădem în vis şi să ne vopsim pe jumătate în negru . Şi negrul acela îl vedem în societate . Fie că au o culoare mai deosebită pe păr , fie că hainele sunt mai ciudate , exponenţii societăţii caută să se exprime , se revoltă contra celorlalţi . Unii o fac conştienţi sub semnul diferenţei , alţii o fac inconştient sub deviza unicităţii .

   Ce face jocul interesant ? Nimic nu este mai neinteresant decât aleatorul şi mişcarea mecanică a unor pioni . Unii se numesc nebuni , alţii chiar sunt . Unii au impresia că suferă , chiar dacă devin propiile victime , alţii sunt aruncaţi înafara tablei de şah . Regulile sunt stricte , deciziile sunt doar ale lor . Iar ajungem la cauze şi efecte . Cauza iniţială a unei depresii în acest caz este poziţionarea aleatorie pe o poziţie aparent urâtă şi murdară . Pionul creionează destine şi blesteme deşi în sinea lui se roagă aleatorului pentru următoarea mişcare . Se şifonează singur într-un masochism inventat . Dacă locaţia este împuţită , acceptă , dacă nu o poţi părăsi . Nu-ţi consuma forţele doar într-o căsuţă . Caută să nu inventezi nervozitate şi să-i scrii psihicului căci poate te ascultă . Greşeşti , acceptă . Lasă mândria la o parte şi dansează pe bucata ta de lemn . Pionule ?

Vise şi utopie

   Am aprins o făclie , visând a mea utopie . Bolnav de miopie . Orice aş scrie . Roboţel cu două taste . Eu ? Scriu perfect şi mă doare capul . Cuvinte răutăcioase : ” resemnare , revoluţie , realitate ” . Jonglând rime pline de banalitate . Fumate , ratate , rău famate .

   Simplu , ritmat şi basta . N-are sens să scriu “năpasta” . Prăpastie , non-sens . Idolatrizez . Întrebare şi credinţă . Născocind a mea fiinţă . Sună fain şi asta place . Naratorul tace şi face . Cutiuţă de banal . Cuvinte curioase : ” clepsidră , claustrofobie , cacao ” .

   Creionaşul pe hârtie . Aripi , mare , materie . Insula-i pustie . Verbe , adjective şi paste . Sentimente , culori şi negru . Revoluţie , reproducere , resemnare . Staţionare , vulnerabil , iubire , pamflet . Defect . Imoral arhitect .