Luptă demonică

  Cutie . Roşu , non-culoare . Doi demoni , bătându-se în zare . Atâta ură la un loc , colorată de noroc . Două animale . Murdare . Sânge , bale . Urlet , tunet . O clepsidră claustrofobă mimează speranţa . Dar nu măreşte şanşa . Înot printre maţe şi fecale . Sentimente deşarte şi gânduri murdare . Ejaculare fără culoare . Colţuri de sens . Cub şi nu sferă . Măcar Ea e liberă . Lacrimi de fericire într-un peisaj apocaliptic . Zgârciuri şi multe lovituri banale .

   Văd , simt şi cred că mă doare . Carnea coaptă-mi de Soare . Blestemat , clepsidră fără nisip , pardon , sunt plictisit . Materie , te urăsc . Cutie ! Visez c-o sărută , o atinge .. şi-o aruncă . El doar o foloseşte , n-o iubeşte . Eu mă lupt şi cred că-mi prieşte . Animalul vestejeşte . Mă împunge mişeleşte . Orbul lui peşte .Două sfere mici , culoare . Alte sfere mari , sfârcuri . Colţuri , canibal .. o linge şi joacă la ţambal . Miresme , salivă şi spermă-npuţită . Viermii cotrobăie maţu-i gros , mititica . Balerina entropiei , blestemul evoluţiei .

   Presărat cu sens , realitate şi iubire totul e frumos . Sclave pentru-n os . Excitarea cu-n baros . Gaura din dos . Lichide , urină , animalul digeră fără de folos . Nu-ţi place , naratorul nu mai tace . Imaginaţie . Destinul plin de tentaţie . Prejudecata naşte reprize de felaţie . Durere , articulaţie . Rimă , aliteraţie . O altă cheie face senzaţie . Dispare .

   Rămas singur într-o cutie , în nicăieri . Sună şi este urât . Ar fi rimat de-aş fi vrut . N-are sens să lupt . Sunt liber , maşină de orgame şi spermatozoizi fără de speranţe . Robot , fără lanţuri . Cutie , fără şanţuri . Discuţii fără de cuvinte . Sensuri şi maţe lipite .. pe verticală . Smoală ! Tunete haotice . Cuvinte periodice . Creionul încă scrie , pe aceeaşi margine de hârtie . Oceanul pluteşte în marea care se zăreşte .. nu ! nu există . Persistă , speranţa . Curcubeu , non-culori , împuţit . Naratorul sictirit . Decupat din armonie , cubul e doar o ironie . Arogant destinat mie . Personajul cel defect . Naratorul e perfect .

Punct

   Goleam alene , de carne , câteva oase . Unse cu maţe . De om .. un demon strivit , pardon . Ars de Soare , perindat de viermi . Ea încă face mofturi , menţionând că o deranjează lumina . Pute a dragoste şi mort de silicon . Scârbit beau apă de mare dintr-un bidon . Ne mişcăm cu greu , în lanţuri , dar totuşi liberi . Strânşi de mână .. şi plouă . Încântat privesc alături . Văd un scaun . Sunt singur într-o cameră , holbându-mă la monitor . Legat de mâini şi de picioare , într-o cutie maro . Ea îl sărută şi naşte şi moare . Un punct din cer dispare . Şi un altul .. şi o linie .. un desen colorat pe o hârtie . Probabil visez , nu-mi pasă . Adineauri conduceam maşina . Îmi duceam copii la şcoală . Îmi privesc sânii şi gust dintr-un ciolan . Sunt o sferă . Universuri întretăiate , sexe neînmatriculate , idei ratate . Sunt un pictor de realităţi , o gâscă plină de banalităţi . Un înger sfâşiat de câini pe malul unei ape . O stea căzută pe nisip . Robotul este plictisit . Am iubit în altă eră . Vomit o aripă în ocean . Un fulger mă ţinteşte privind prin ochean . Alerg şi mă dor picioarele , pline de sânge .. Alerg spre poarta fericirii .. Un înger gol şi fără aripi . Mă împiedic , dar n-am plăcerea să mor . Un picior zdrobit .. mă prăbuşesc . Urluuuuu !! O ploaie de fulgere .. mă ţintuiesc . Mă târăsc . Un demon scuipă pe mine . Urină . Arde nisipul , arde şi marea şi peştii .. Pute a sens şi aripi murdare . Un canibal împuţit , nenăscut , nenorocit . Muşcat de viermi .. Digerat de ea şi el . Blestemat , privind TV-ul înrămat . Şi simt .. cum maţu-mi se umple . De aripi , de apă şi scârbă . Ea şi demonul cel fidel . Totdeauna chel . Aruncat într-o celulă , răcoare şi-o Lună . Inconştient şi simplu .

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?

  

Pe mal ..

   Un personaj şi o bomboană . De culoare roşie . Nu există , nici nu o înghite , doar o cară , n-are minte . Agale , un banc de peşti îi iese în cale . Peşti purtând bomboane . Repet , are vreun sens oare ? Într-o altă cutie un pitic se învârte în cerc . Din ce în ce mai repede . Un tren deraiază , aş vrea să nu se mai repete . Plouă cu roşu , printr-un vas de sânge . Raţiune , atât , ajunge . Scântei , fiare şi o altă floare . De ce nu se pot înţelege oare ? Plăcerea doare .

   Navighez în continuare cu două degete deasupra buricului .. ei . E goală şi are o privire aparte . În dreapta oceanul , plânge cu lacrimi pe Soare . În stânga non-sensul ţipă făcându-se mai mare . Plin de teroare . Demonul tuşeşte mai tare . S-a îmbolnăvit , fireşte , un impuls îl iscodeşte . Îngerul îmi urmăreşte . Un tablou cu două puncte . Eu sunt .. unde ? O sărută , strângând-o la piept . Pentru o clipă îi curmă suflarea . Îi retează picioarele . Nu poate să fugă . O domină . Haos , lumină şi roşu . Lacrimi , sânge şi carne . Eu sunt două puncte , ea încă moare . Demonul râde fără încetare . Mă doare . Păşesc pe nisipul impregnat cu gânduri . Gândesc că încă nu mi-a venit rândul . Ridic de jos , doi ochi şi văd . E goală şi mă excită . Ciudat , cam roşie , plictisită . Magnet , non-sens . Ură , pitici . Pute .. ea . Zdrobită pe jos . Aş vrea să o sărut , dar nu mai văd . M-a salvat un vierme . Hrănindu-se cu-n ochi .. Ea mă iubeşte . Demonul cheleşte . Şi nu o mai doreşte . În zadar se prăpădeşte . Corpu-i i se defineşte . Respiră , se opreşte . Ciudat , mă ocoleşte .. el . Pe nisip , mă ademeneşte , o mare de materie . O sărut şi nu dispare . Privesc tabloul care nu mai apare ..

   Aceeaşi mare .. de apă , ocean . Un înger priveşte prin ochean . Un fulger . Două personaje , plutind agale , pe nisipul ars de Soare . Într-o mare de sânge , cu carne şi viermi . Deloc efemeri . O cutie de puncte . Haos , iubire . Un fulger dispare , într-un corp arzând pe mare . Îl doare . Inconştientă ea .. oare ? Am evadat din conştient , din trup şi din iubire . Punct

Naşterea [ III ]

începutul ..  

   Nu sunt obosit , deşi înot de când mă ştiu . Mă doare totuşi capul chiar dacă am tendinţa să-l ţin la suprafată . Nu am mai atins de mult timp marginea cutiei , dar totuşi cred că ne învârtim în cerc . Nu ne privim , doar dăm din mâini haotic . Nu pot realiza mai mult căci altfel mă înec . Plouă incet . Un mic val rece încearcă să-mi acopere nasul , dar mă feresc fără să vreau . Picăturile reci de ploaie îmi acoperă faţa . Sunt dinnou dezorientat , nu visez căci înot fără să mă gândesc . Cerul însuşi e o mare ce pluteşte peste noi . Probabil cineva a atins marginea de sus a cutiei şi de aceea plouă . Mă doare capul . Înot fără să mă gândesc .
                                             
    Pretutindeni apă , ciudat că nu mă înec . A picat ceru-n mare şi ne-a dezorientat total . Valuri reci şi înalte îmi lovesc corpul încă fierbinte şi gol . Am încetat să dau din mâini şi din picioare căci nu mă ajută . Am timp să cuget . Ea încă stă pe scaun şi mă priveşte îndelung . Visez că am timp să mă gândesc , ori mă înec că nu respir . Tuşesc din răsputeri . Nisipul îmi arde corpul gol şi caut să alerg haotic . Nu mă pot opri căci nu ma pot feri . Abia mult mai tarziu a început să plouă şi m-am aşezat pe plajă pe nisipul ud . Sunt bulversat total , dar grupu-mi e alături . Toţi seamană cu mine şi fac acelasi lucru . Ce se întamplă ? 
                                             
    Sunt privit din toate părţile de mine însumi . S-au adunat cu toţii în jurul meu şi mormăie . Realizez că fără să vreau mormai şi eu . M-aşez pe nisip şi încep să plang , mi-e frică . Tot ce vreau este să înot dinnou . Un val puternic se izbeşte de plajă . Încerc să fug dar n-am picioare . Vreau să cer ajutor , dar n-am cuvinte . Bizar , corpul meu s-a dezbinat . O mână , un picior şi o ureche plutesc sinistru în marea învolburată . Panica mă cuprinde şi încep să plâng serios . Apa-mi pătrunde în gură , tuşesc , mă înec .. Îmi pierd conştiinţa , mă cufund în neant , încă plângând . 
                                             
    Cred că am murit . Corpul meu zace descompus pe fundul mării . Creionul totuşi scrie deşi eu nu respir . Peste tot zac corpuri descompuse , probabil ale fostului meu grup . Ne-am înecat cu toţii , unii mai devreme şi alţii mai tarziu . Mă bucur , zâmbesc ! De acum am timp să gândesc . Visez că traiesc pe o insulă pustie . Dar totuşi , sunt mort şi n-am cuvinte . Mă ridic deasupra mării şi mă uit în jur . Un pahar minuscul , plin de apă , aşezat pe masă într-o cutie . Nu-i de mirare că ne învârteam în cerc , o dată la câteva minute . Mă aşez pe scaun , la masă şi sorb din pahar . Are un gust ciudat , a mină de creion . 
                 
                                                “m-am născut , din apă şi gust de mină de creion“.