Eu .. robotul

   Sunt un robot social cu sentimente şi emoţii . Materie dezorganizată într-un mod inedit . M-am plictisit de cuvinte , deşi-s contorizat fără minte . Şi nici măcar nu-s liber . Blocat într-un morman de oase , organe şi gume lipite de maţe . Nu evadez , stau până seara şi lucrez . Mă despachetez . Aşez deoparte visele nebuneşti , speranţele prosteşti şi-ntrebările fără rimă . Doi ochi , pe masă mă privesc . Îmi dau silinţa să rezolv un “puzzle” şi nu mă plictisesc . Sper să reuşesc . O cutie cu roţi dinţate care se învârt în voie . Iubesc , urăsc , vreau , ştiu , plâng .. Eu nu ştiu cine sunt . O roată dinţată , o parafrază ciudată , un nebun pe tabla de şah . Nu-i păcat , sunt chiar multe de discutat .

   O cutie întunecată cu margini de ciocolată . Îmi eliberez mintea şi deschid lumina . Fotonii deja aleargă .. spre ochii de pe masă . E întuneric dar văd o clanţă galbenă . Nu vreau să o ating deşi o simt . Mâinile sunt aruncate într-un colţ . Cine a încercat uşa ? Mi-e frică de mine , mâine poate n-am să mai văd bine . Plouă cu puncte . Raţionamentele nu funcţionează , sunt într-un mediu închis şi asta mă şochează . Privesc impulsurile cum îşi pun centura de siguranţă , dioxidul de carbon cum se dispersează . Un mort cum se oripilează privit de doi ochi şi-o freză . Simt că nu mai mă interesează .

   Sclavul unei cutii de maţe . Roată de trotinetă . În esenţă o păpuşă cochetă . Mecanism cenzurat , l-ai atins te-a usturat . Îl privesc ? m-am întrebat . Sunt “sexxy” , mă învârt pe bază de untură de porc . Număr viermii de pe cadavru , ideile de pe candelabru . Întorc clepsidra ,  schiţez o noutate , ies din cameră şi închid  cortina . Şterg rotiţele de praf  , minimalizez cutia şi mă duc la culcare .

Dragoste

    Simetrie , relaţie , impuls . Uneori o dai în plâns . Cuvinte , presupuneri , emoţii . Uneori te ţii de şotii . Este oare fără sens , să trăieşti şi să iubeşti , o întrebare şi-un răspuns , non-sens şi non-culoare . O persoană fără corp , fără buze colorate , nici tricouri tricotate . Fără dinţi şi fără buze , făr parfum de flori de măr . Două stele de pe cer , atât de îndepărtate . Două puncte şi-un răspuns , paralele toate . Materie şi evoluţie , întrebări făr de răspuns . Afecţiune şi emoţii , doi de ea şi doi de el . Nu se poate frate , s-a inventat “haifaivul” . Mă frământă o întrebare , ce sens are oare , a pune o întrebare . Ce blestem mai e şi asta , a iubi şi a reţine , ce este mai scump la tine . O maşină cu pedală şi cu sâni de silicon . O maşină fără rimă , care seamană cu un om . Materie conştientă de a ei entropie . Sistem în mişcare , fără graba din dotare . Iubesc o întrebare .

   Două puncte colorate , care nu există , două linii paralele , care nu se mişcă . Cuvinte cu iz de sens , spuse din iubire . Trăiri în non-sens , aparent banale . Un scop inexistent , aparent o stea căzătoare . N-am răspuns la întrebare . Ce te face pe tine să iubeşti oare ? Un “design” atrăgător , un parfum de simt că mor , eletroni plutind alene . Un filtru imprevizibil , un impuls neîncetat , o maşină programată , o cireadă iubitoare . Puncte pe o tablă de sah şi la întrebare , fire de nisip într-o altă mare , indivizi de două sexe , iubitori plini de pretexte . Am văzut-o prima dată şi era să o fac lată . M-a întrebat de ce n-aud , căci n-are buze , limbă-i nud . M-am speriat şi alergam , dar continuu o visam , fără corp şi o întrebare , unde mă striga ea oare ? Nu rezist pe întuneric , mă ascund sub clar de lună , mă găseşte . Pironit în rădăcini , scrijeleşte , murmură , mă plictiseşte , iar eu cred că mă iubeşte . Eu copac , iar ea e luna . Îmbrăţişat de o mare de fotoni plângând . Sunt tăiat din rădăcină , ea dispare . Nu mai am o altă întrebare .

   Curge materia şi eu nu exist . Curge lumina pe o frunză de tei . Zbiară o gâză frustrată de jumate de ora . Era minoră . Aparent fără sens , o iubire nebună , dintre o frunză de tei şi-o lună . Într-un plan paralel cu al meu gând fidel . Sunt sinistrat , în al meu caracter , privesc soarele sus pe cer . E-ntuneric .

Polimorfie

   N-am mai scris de dimineaţă , am căutat în dicţionar , sensul cuvântului bizar . Să mă scuzi , dar am uitat .. Pardon , m-am împiedicat , de câteva molecule din cutia cu şoapte . N-am talent deloc , am un stil şi stau pe loc . Deraiez materie dintre tastele murdare , plâng fotoni din monitor , să mă apuc de un topor .. la naiba , prea multe cuvinte într-o frază . Trecând la subiect , am observat că mă citeşti . Ciudat , chiar n-ai ce face ? Îţi înrobesti pupilele , îmi dejoci raţionamentul ,  căutand sensu-n non-culoarea acestor caractere . N-ai să poţi , chiar nu exista o întrebare cu răspuns precis . Dar mai mult ca sigur un răspuns e relativ relaţionat la o întrebare . “Treci mă odată la subiect , că mă plictisesc şi de mâine nu am să te mai citesc” . Şi aud de dincolo : “Dar nu mă citesc pe mine ci blocul de cuvinte ..”

   Caut cheia să dau sens acestora din urmă litere . Caut culoare în alb şi negru , căci colega are o basma roşie . Caut cuvinte interesante , căci nu mă doare capul . Caut sensul în non-sens , căci nu-i aliteraţie . Caut un scut de aparenţe şi-o basma de vorbe . M-am săturat să caut , m-am resemnat , cheia-n aer s-a dispersat . Alerg de nebun , cu o gaşcă de lei , ce bine ar fi să fiu ca ei . Nu mult trece şi mă gândesc , cunosc limba engleză . Penibil , dar nu da “Alt-F4″ .

   Ezit să termin acest post , nici măcar nu stiu dacă are rost . Sper totuşi să-mi pot găsi picioarele , să-mi scot mufa din ţeastă , liber într-o zi de vară . De ce neaparat o zi de vară ? N-am inspiraţie , port ochelari şi mă doare capul . Pardon , mă retrag , mi-o picat netu .

Despre cum mi-am pierdut vederea ..

   Sunt orb , am doi ochi şi-o mână . Pardon , îmi scoteam batista . Mă şterg de banalităţi şi răsuflu metafore . Fotonii zburdalnici îmi prezintă ziua de ieri . Îmi aşez ochelarii în varful nasului sau mai bine scris pornesc calculatorul . Deschid fereastra de Internet Explorer să mai iau puţin aer . A început ora de matematica , o dat profu drumul la web cam . Un sunet strident îmi tulbura liniştea , “buzz” , trebuie sa ies la tablă . E plictiseală , încarc în browser ziua de mâine căci parcă nu mai e aşa foială . Nu de alta , dar am vazut un demo la ghicitoare . Mi-am pierdut picioarele , căci sunt mort şi n-am nici mâini . Am importat din greşeala , din baza de date , o zi prea îndepărtată . Fir-ar al naibii de mouse .

   Cam fără sens , dar asta-i bine , ţi-ai pus întrebări odată cu mine . Şi totuşi , cum ţi-ai pierdut vederea ? Ciudat , visezi cum că aş scrie . Visez o lume dincolo de monitor , dar din păcate îmi lipseste un topor . Ah , uitasem , aşteapta-mă să import ziua de azi . “Loading … ” , cunosc limba engleză . Nu ştiu ce înseamnă , dar se încarcă . În sfârşit îmi aduc aminte despre cum mi-am pierdut vederea . N-am de gând să te plictisesc , foloseste “Alt-F4″ .

   Am adormit în faţa monitorului . Fotonii continuă să-mi violeze sprâncenele . Sistemul mi-a recomandat ochelari , cred că trec pe LCD . Mi-a vârât un cablu în mufă şi mă spală pe cap . Cred că de aia am făcut matreaţă . Rar mai fac vreo diferenţă între vis şi ce-i realitate . Noroc cu placa video , căci altfel mă scăldam in non-sens , pardon non-culori . Mi-am dat “shutdown” , e ora de culcare , mâine-i o altă zi într-o altă simulare .