Operaţie

   Pacientul , pardon , pacienta , e despachetată . Dezbrăcată , dezasamblată , moartă . Nu-s necrofil , las-o baltă . Drăguţă şi zâmbeşte , sensul nu-şi iroseşte . Roseşte ! Sângele-i cloceşte . În zadar el se piteşte . De un cleşte . Viermele lui peşte . Seamănă cu un om care doarme . Nici măcar nu pute .. Foarte tare .. frate ! Am două prezervative în nări , să n-o dau în alte zări . Narator pervers ! Cititorule .. chiar nu scriu ultimul vers . Taci ! Demonul o priveşte ironic . Platonic .. bucată de carne împuţită . Mai ieri o fată sclifosită . Azi la rotisor schingiuită . Lovită ! De paharul cu apă .. Patetic . Sclava evoluţiei .. Îngerul face sex cu rezoluţia . E chiar naşpetă . Fără zâmbet , fără nări , fără buze , fără sâni , fără “ass” străbatut de nervi .. mulanţi . Materia doarme . Creionul staţionează . Jean , a lu Mitică , boxează .

   Ce rămâne din ea , până la urmă ? O amintire .. vise nerealizate . Toalete epuizate . Anticoncepţionale uzate . Pupile dilatate . Gânduri deshidratate . Chiar aşa ? Nu pot decât a răspunde simplu , da ! Intestine pline cu ceva alb de la ultimul oral . Ciclu neapucat ! Destin ratat .. realizat . Demonul excitat .. Şi când îi şopteam că vrea s-o omoare . O durea la bască . Ne privim , nu apăsăm nicio tastă . Opuse , lacul şi marea , orezul şi sarea . Aberez , îţi lipseşte răbdarea . Dedic epuizarea , generaţiei de cacao ( la propiu ) . Pantaloni maro . Esofag cu viermi . Teatru şi moarte ! Cărţi aruncate . Viitoare decupate . Pardon , eu decupez al eu tendon . Ştiu că nu sună mişto , sunt tembel , dar n-am ghidon . Patinez pe caractere , tastatura plină de miere . Ciudat ! Bă , să mor , eşti un ratat ! ( cititorul impar , către naratorul , dincolo cu-n par ) . Scrii căcaturi şi pute . Sunt şmecher , o scriu , am sonorul pe mute . ( Să-ţi dau foc , cititor naiv . Pa ! ) . Error : ” Not connected to wordpress , reader number xxx ” .

   Dragostea ? Visele şi tentaţiile . Reciteşte ! Textul de mai sus . El degeaba boceşte . ( Bă fraiere .. m-am prins . Te dai în bărci că scrii în rime . Degeaba te caci pe tine ! ) . Şi ? Eşti penibil , laş şi accesibil . Stai naibii în banca ta şi nu mai comenta aşa . Prefă-te că e vina ta . Nu mai ofta . ( naratorul cu mâna pe .. tastatură ) . Demonul se distrează . El dansezează . Pe-un cadavru .. chiar dacă al ei prieten oftează . Urinează cu viermi , prin a ei cavitate bucală . Sărut-o acum băi Păcală . Că spui c-o iubeşti , o doreşti , atât investeşti . Că-i frumoasă ( era ) şi-o fraiereşti . E tot ea . Iubita ta . De ce întorci capul şi dai vina pe materie ? Pute a sens , evoluţie . Nu-ţi place revoluţia . Îndură ! Oase şi câteva paste . ( nu mai da “copy-paste” , nu la asta mă refeream ) . Ea ? ( da boule , ea ) . O ignori complet . Ejaculezi incoerent . În alta . Care pute a parfum de roze . E vie şi aveţi multe poze . Trădătorule . Iubeşte , doreşte , cu sens . De ce ?

Zborul

   Acelaşi mal , ocean , înger .. privind prin ochean . Acelaşi zbucium , gânduri , haos . Un demon o sărută .. pe Ea . Demonul imaginaţiei mele . Într-un peisaj inexistent . Aş vrea s-o pot atinge măcar odată . Vreau .. în cuvinte simple . Vreau să exist , o clipă , în realitatea Ei . Vreau să am buze nedecupate . Vreau sentimente şi emoţii . Vreau simplitate . Vreau să visez .. măcar odată . S-o strâng în braţe , dar n-am . S-o sărut , dar nu pot . Ea e un punct , eu sunt un Înger . O chestie cu aripi care nu există . Non-sensul , perfectul , Naratorul . Vampirul , durerea , destinul . Materia şi sensul . Agonia şi orgasmul . Timpul şi viaţa . Totul şi Eu . Fulgere şi tunete . Cutremure şi împărăţii . Caractere şi nenumărate minunăţii . Un peşte în oceanul existenţei . Normalitatea în haos . Un vulcan erupe pe insula pustie . Mi-am luat zborul , nimeni nu mă ştie . Atemporal şi Ea e moartă . Pardon , mă naşte . Azi trebuie să zbor fără să mă gândesc . Printre puncte sau stele . Clustere de galaxii . Forme câte nu mai ştii . Privesc un punct , e Totul . Universul zis Furnică . O mare de forme , sfere şi Ele . Fotoni , culorile mele ..

   Ea nici măcar nu există . Înafara lumii . Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie . Undeva alături mie . Atât cunosc , o masă şi puncte . A scrie poezie . Veghez existenţa cum toată se scrie . Pe sulul de hârtie . Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică . Şi nici măcar nu erau liberi . Egoistul a înecat-o , gândindu-se la penetrare . N-o iubea , doar aşa realiza . Destinu-i se scria . Naratorul povestea . Cum ea încet se stingea .. Şi nu mai răsufla . Fulgerul nu exista . Ea nu mai plângea . Pe malul oceanului , împuţiţi . Dezasamblaţi , pierduţi , în lanţuri . Două bucăţi de lemn cu fond de ten . Culori şi buze decupate . Degeaba . Nici măcar Eu nu pot evada . Nu-i pot condamna . Răsuflu în rime , plantez antonime .. Atât !

   Înconjuraţi de ape , istoviţi . Ne ţinem în braţe . Mă priveşte şi ştiu .. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte . O ţin la suprafaţă . Valuri ne lovesc în faţă . Lacrimi şi apă . Gânduri şi iluzii . Un fulger s-arată . Un demon .. nu-l văd . Mă înec şi o trag după mine . Am eşuat ! Mă scufund în materie şi îi culeg . Le suflu viaţă . Sunt demon . Îngerii nu mint ! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă . Tuşeşte . Pe malul unui ocean , într-o altă realitate . Plouă un demon . Demon fără sens !

Pe mal ..

   Un personaj şi o bomboană . De culoare roşie . Nu există , nici nu o înghite , doar o cară , n-are minte . Agale , un banc de peşti îi iese în cale . Peşti purtând bomboane . Repet , are vreun sens oare ? Într-o altă cutie un pitic se învârte în cerc . Din ce în ce mai repede . Un tren deraiază , aş vrea să nu se mai repete . Plouă cu roşu , printr-un vas de sânge . Raţiune , atât , ajunge . Scântei , fiare şi o altă floare . De ce nu se pot înţelege oare ? Plăcerea doare .

   Navighez în continuare cu două degete deasupra buricului .. ei . E goală şi are o privire aparte . În dreapta oceanul , plânge cu lacrimi pe Soare . În stânga non-sensul ţipă făcându-se mai mare . Plin de teroare . Demonul tuşeşte mai tare . S-a îmbolnăvit , fireşte , un impuls îl iscodeşte . Îngerul îmi urmăreşte . Un tablou cu două puncte . Eu sunt .. unde ? O sărută , strângând-o la piept . Pentru o clipă îi curmă suflarea . Îi retează picioarele . Nu poate să fugă . O domină . Haos , lumină şi roşu . Lacrimi , sânge şi carne . Eu sunt două puncte , ea încă moare . Demonul râde fără încetare . Mă doare . Păşesc pe nisipul impregnat cu gânduri . Gândesc că încă nu mi-a venit rândul . Ridic de jos , doi ochi şi văd . E goală şi mă excită . Ciudat , cam roşie , plictisită . Magnet , non-sens . Ură , pitici . Pute .. ea . Zdrobită pe jos . Aş vrea să o sărut , dar nu mai văd . M-a salvat un vierme . Hrănindu-se cu-n ochi .. Ea mă iubeşte . Demonul cheleşte . Şi nu o mai doreşte . În zadar se prăpădeşte . Corpu-i i se defineşte . Respiră , se opreşte . Ciudat , mă ocoleşte .. el . Pe nisip , mă ademeneşte , o mare de materie . O sărut şi nu dispare . Privesc tabloul care nu mai apare ..

   Aceeaşi mare .. de apă , ocean . Un înger priveşte prin ochean . Un fulger . Două personaje , plutind agale , pe nisipul ars de Soare . Într-o mare de sânge , cu carne şi viermi . Deloc efemeri . O cutie de puncte . Haos , iubire . Un fulger dispare , într-un corp arzând pe mare . Îl doare . Inconştientă ea .. oare ? Am evadat din conştient , din trup şi din iubire . Punct

Bătaie de aripi

   Privesc creaţia la început de drum . Marea inundă nimicul . Prăpastia , mozaicul , de îngeri şi morţi . Cranii şi alte câteva nopţi . Plouă cu fiare şi gânduri murdare . Mecanisme cu roţile uşoare . Plutesc iarăşi agale . Un punct sus , apare . Şi ciudat , dispare . Un corp ţipând sub Soare . Este Ea oare ? Trebuie s-o privesc cum moare .. Destinul Ei e scris de o Sperietoare . Ating de Jos cu aripa mea , aterizează pe spate . Tună ! M-am plictisit de şoapte . E moartă deşi n-a atins nimicul . Roşie în obraji .. Tuşind , inconştientă , zboară cu un înger .

   O cobor pe nisip şi caut să fug . Eu nu exist şi ea e moartă . Nu vreau să dezorientez a Ei soartă . Tuşeşte încet , dar nu există . Are doar multă imaginaţie . Fără sens pe banda rulantă . Aruncă o basculantă : idei , forme şi mult clei . Maternitate , vrei nu vrei . Mă strigă pe nume .. Nu se poate ! Nu-s atent , mă prăbuşesc . Pe malul mării , pe o planetă care chiar există . Mă doare şi-ncerc să mă ridic . O baltă de sânge în care pluteşte al meu rinichi . Nisip colorat şi lacrimi de înger .  Urlu dar nu tună , voiesc dar nu există . Aveam să mor pe malul mării , destinul meu dezorientat . Ea mă loveşte cu piciorul , plină de indiferenţă . Amândoi sunt fericiţi , eu sunt un fost înger cufundat în lanţuri .. lanţuri scrise de mine . Am fost pedepsit iubind o muritoare . Să zac şi să o privesc cum moare .. Fericită , iubind pe el . Demonul cel mai fidel . Nu ! Îi arde o palmă peste obrajii ei roşii . Şi Ea începe să plângă . Eu îi privesc , dar nu ştiu ce avea să se întâmple . E vina mea , că m-am îndrăgostit , destinul i l-am aiurit . Închid ochii şi mă resemnez .. Nu mai am sânge să zburde prin vene ..

  Ea mă ridică de Jos . Un înger gol şi frumos cu chip de fată . Mă strânge în braţe , ca eu să mă nasc . O mamă şi-un copil abia născut , pe marginea Prăpastiei . Se aruncă în gol .. Se sparg lanţurile , dispare . Doi îngeri plutesc în ocean . Tot Ea şi tot Eu . Noi doi într-o închisoare . Evadăm , nu ne mai doare . O sărut şi ea dispare . ?!