Demoni îndrăgostiţi

   Întuneric. Plaja este aproape goală. Doi demoni dansează, într-o oală plină de smoală. Pardon, plimbare de seară. Râde puternic. O muşcă de sfârc, plăcere. Condamnat la tăcere, naratorul trebuie să digere.. un peisaj amoros. Timp în care demonul crănţăne un os. Mirosul este insuportabil. Putrefacţie socială, erecţie banală, tabloul în ramă. Iubire de formă şi o altă mască plină de vomă. Teatru infect, roşul e defect, rima epitet, apă şi zoo. 

   Roşu şi roşu, eu şi eu, fecale, carne, bale. Da! O sărută. Cu patos.. Incert, două animale. Peste drum, două fecale acoperite de ţoale murdare. Două cuvinte banale.. Puncte, puncte. Regina, pionul şi naratorul: scenograful, dirijorul, şahul şi lasoul. Paharul şi marea, iubirea şi sarea. Nepăsător la plural, împuţit şi natural. Un desen, un creion şi un scaun maro. Sarcasmul involuţiei, nucleul unui joc mişto.

   Am evadat dintr-un tablou. Naratorul şi un ou. O pensulă, creionul şi ceva soios. Derulez, parafrazez, pe planşă, eu, pensula, dansez. Sensul pictez, demonul ironizez, chel şi urât aşa cum îl vezi. Îţi imaginezi, jonglezi, cuvintele aşezi. Ordine creezi, în paharul cu şoapte. Calm, fără două puncte. Îţi ofer, dar nu prea multe. Creioane de hârtie, pahare din nisip şi personaje din cuvinte. Ia aminte!

   dintr-o întâmplare reală petrecută la şcoală. Cititorul reţine, imaginaţia-i de vină.. Iubita mea joacă şah peste desenul terminat aseară.

Bătaie de aripi

   Privesc creaţia la început de drum . Marea inundă nimicul . Prăpastia , mozaicul , de îngeri şi morţi . Cranii şi alte câteva nopţi . Plouă cu fiare şi gânduri murdare . Mecanisme cu roţile uşoare . Plutesc iarăşi agale . Un punct sus , apare . Şi ciudat , dispare . Un corp ţipând sub Soare . Este Ea oare ? Trebuie s-o privesc cum moare .. Destinul Ei e scris de o Sperietoare . Ating de Jos cu aripa mea , aterizează pe spate . Tună ! M-am plictisit de şoapte . E moartă deşi n-a atins nimicul . Roşie în obraji .. Tuşind , inconştientă , zboară cu un înger .

   O cobor pe nisip şi caut să fug . Eu nu exist şi ea e moartă . Nu vreau să dezorientez a Ei soartă . Tuşeşte încet , dar nu există . Are doar multă imaginaţie . Fără sens pe banda rulantă . Aruncă o basculantă : idei , forme şi mult clei . Maternitate , vrei nu vrei . Mă strigă pe nume .. Nu se poate ! Nu-s atent , mă prăbuşesc . Pe malul mării , pe o planetă care chiar există . Mă doare şi-ncerc să mă ridic . O baltă de sânge în care pluteşte al meu rinichi . Nisip colorat şi lacrimi de înger .  Urlu dar nu tună , voiesc dar nu există . Aveam să mor pe malul mării , destinul meu dezorientat . Ea mă loveşte cu piciorul , plină de indiferenţă . Amândoi sunt fericiţi , eu sunt un fost înger cufundat în lanţuri .. lanţuri scrise de mine . Am fost pedepsit iubind o muritoare . Să zac şi să o privesc cum moare .. Fericită , iubind pe el . Demonul cel mai fidel . Nu ! Îi arde o palmă peste obrajii ei roşii . Şi Ea începe să plângă . Eu îi privesc , dar nu ştiu ce avea să se întâmple . E vina mea , că m-am îndrăgostit , destinul i l-am aiurit . Închid ochii şi mă resemnez .. Nu mai am sânge să zburde prin vene ..

  Ea mă ridică de Jos . Un înger gol şi frumos cu chip de fată . Mă strânge în braţe , ca eu să mă nasc . O mamă şi-un copil abia născut , pe marginea Prăpastiei . Se aruncă în gol .. Se sparg lanţurile , dispare . Doi îngeri plutesc în ocean . Tot Ea şi tot Eu . Noi doi într-o închisoare . Evadăm , nu ne mai doare . O sărut şi ea dispare . ?!

Realitatea , viitorul şi destinul

   O serie de caractere interesante . Trei termeni relativi , neînţeleşi . Imaginaţia să fie răspunsul ? Sau omul ? Avem acces doar la întrebare ? Care să mai fie sensul oare ? Cred că realitatea este un joc de caracteristici . Masca inevitabilă a materiei , autostradă n-dimensională . Un turn , în care toate elementele au un scop .. precis . Prea simplu , pentru aceste cuvinte . Fotoni cutreieră materia . Puncte invisibile ne ajută să conştientizăm realitatea . Ne descriu ceea ce are ca scop a fii descris . Sau este obligat a se descrie . Eşti obligat să mă vezi ? Ori să mă auzi ? N-am un răspuns . Eu , un set de caracteristici . Să fie oare haos în această cutie plină de elemente care nu există ? Să fie perfecţiunea la care nu avem acces ? Să fie modul ei de a se descrie ? Nu am curajul să apelez la ştiinţă şi raţionamente . Prefer să filozofez realmente . Sau prefer a mă descrie ? Obligat a fii descris , de mine , prin mine . Văd ceea ce se vrea a fii văzut . Conştientizez , în lipsa concretului că multe sunt , dar pe ascuns . Le pot şterge cu vederea , defapt mă obligă ochelarii de pe vârful nasului ..

   De ce am inventat destinul ? Sau nu avem curajul să înfruntăm haosul . Să ne considerăm simple puncte , luate de vântul întâmplării şi coincidenţei . De obligaţia de a fii . Un morman de cauze şi efecte , o poveste care nu există . De ce pluteşte un fir de praf , chiar dacă nu se vede . Aşa exişti şi tu şi eu , chiar dacă fără sens . Nu-s pesimist , am mintea roasă de curiozitate . Viitorul este concluzia realităţii din pasul precedent . După ce au fost împărţite cele bune şi cele rele . Sau mai pe scurt , după organizarea haosului după furtună de normalitate . După ce ai balansat celulele într-o cană de apă . E puţin probabil să te trezeşti cu o vază peste frunte . Chiar pot spune acum ? Sau deja a trecut de mult respectiva balansare . Nu e de mirare , ca un răspuns să fi fost turtit de o altă întrebare . Şi eu am dispărut . M-am transformat în puncte ici pe colo . Ah .. nu s-a propagat realitatea , să-mi macine subconştientul . S-a inventat timpul , căci durează , cutia continuu se majorează . Să fie vorba de destin ? Filofozia aranjării firelor de nisip de pe o plajă , după ce cutreieri şi tu cu ea . Şi marea cu vântul , ideea , răspunsul . Atunci iluzia ce-i ? Stai calm , n-am să te plictisesc cu asta .

   Cutreier străzile realităţii . Curge materia în non-sens . Dezordine cu sau fără de înţeles . Caut să scap de acel “delay” , numit destin . Să înţeleg de unde vin . Să deraiez trenul de materie , făr să mă decapitez . Sens unic . Filofofez . Sau doar atât realizez . Învăţ să joc particule în menghina întrebări . Mă grăbesc , e timpul anihilării . Fulgeră , plouă , plânge cerul pe pământ . În nicăieri eu mă avânt . Am pierdut trenul …

La grădina zoologică .. la “mall”

   Ştiu ce te-ai gândit . Un subiect obişnuit . Te-am nemulţumit ? Care este diferenţa dintre tine şi o muscă ? Un elefant sau o maimuţă ? Nu te ironizez , probabil doar te terorizez .. cu întrebări fără rimă . Astăzi am fost la gradina zoologică . Animalele sunt în pauza de masă , în libertate . Fără teamă m-am decis să intru în cuşcă . Maimuţele patrulau în grupuri sub privirile vizitatorilor . Masculii ieşiseră la vânătoare îmbrăcaţi în haine de gală . Cu frezuri ciudate şi priviri cât mai întortochiate săgetau femelele alăturate . Fioroşii lei stăteau de pază . Din când în când vânau o furnică lipsită de culoare , fără apărare . Roboţi flegmatici împărţeau anunţuri . Păianjenii plictisiţi indexau informaţii . Din când în când se formau relaţii . Ne balansăm printre tentaţii ..

   Trebuie doar să ai imaginaţie . S-a făcut ora unu . Mulţimea se îngrămădeşte . Fiecare doreşte să ajungă la cuşcă , pân un gardian nu se iveşte . Se învârte o roată , condusă de gloată . Informaţiile continuă să curgă fără încetare . Păianjenii trebuie să muncească mai “tare” . Un creion şi o hârtie . Ce am să desenez nimeni nu ştie . Mă retrag în junglă şi păşesc nepăsător . Drumul nu este uşor . N-am totuşi cum să zbor . Bucăţi de carne gravitează asfaltul . Pute a realitate . Nu pot păşi în banalitate . Închid ochii şi visez că n-am dreptate . Îmi tai membrele şi mă arunc după bloc . Sunt dispersat pe loc . Înot printre punctele de materie . Clepsidra nu există . Nici maimuţe , nici roboţi , nici păianjeni pe două roţi . Creionul încă scrie pe o margină de hârtie . Chestia asta nu am înteles-o niciodată . Ce scrie ? Există realitate ? Sau vreo altă noutate ?

    Odata ajuns în cutie îmi desenez lanţurile . Îmi aşez ochelarii cu ramă albastră deasupra nasului . Îmi lipesc cu aracet  mâinile şi picioarele . Încep să drenez sângele . Desenez o faţă şi-mi “uploadez” un profil de personalitate de pe net . Astăzi plec la grădina zoologică . La maternitate s-a născut robot . A fost deportat în cuşca cu numărul două sute treizeci şi patru . Mai pe româneşte , mi-am făcut un profil de “haifaiv” . La descriere mă laud căci cunosc limba engleză . Aaaa , da , mi-au furat creionul