Două puncte

   Nu scriu despre un subiect banal , ţigări aprinse .. nici despre un canal . Haotic , captivant , ireal . Revenind la oile noastre ( încă suntem în sfera realului ) o să păşim spre subiect . A fost odată ca-n poveşti , a fost ca niciodată , un lanţ , un băiat şi-o fată ( după cum observi în această ipostază banalul naşte curiozitate . Ştii că n-am să continui cu nişte porcării şi probabil am să prezint ceva interesant . Inconştientu-ţi simulează poveşti nemuritoare .. Pac ! ) . Ea , el . Stânga , dreapta . Mort şi viu . Două puncte , una-n freză . M-am culcat cu-o congoleză .

   Nu pot deschide ochii . Mă doare capul şi-mi simt picioarele ude . Tuşesc de jumătate de oră , deşi n-am telefonul mobil la mine . Mă furnică pielea şi nu pot să mă mişc . Nu pot deschide ochii . Mă dor sânii şi nu sunt excitată . Nu tuşesc , doar mi se pare . Ce se întâmplă cu mine oare ? Nici măcar gâtul nu se mişcă . Nu mă ascultă şi mi-e teamă . Să nu cumva să-mi fi scăpat rujul pe jos .. Sunt sigur . Sunt îndrăgostită . ( ai dreptate , simultan cei doi , ea şi el îşi prezintă situaţia iniţială . Chiar dacă naratorul dorea să sporească misterul neamintind acest mic clişeu compoziţional , v-am scris eu .. cititorul ) .. mi-a banalizat opera . Aşteaptă să mătur flegma de pe pixeli .. N-ai cu cine domne ! Revenim la ei . Ba nu . Prea multă ironie mascată , sentimente şi gura căscată . Acum chiar revin la ei . Am găsit mătura cea nouă . Nemişcat , robotizat ( am să schimb cuvântul ăsta . Şi pe mine mă calcă pe nervi ) , obsedat . Nemişcată , păpuşă gonflabilă ( oo da . Oricum ne plictisisem de cuvântul cu “r” ), asentimentală . Într-un acvariu , fără peşti . Nu se îneacă . Sunt deasupra apei , de la gât în sus . Ce peşti să mai reziste în larma asta .. tuşesc amândoi şi ea nici măcar nu simte . Au câte o coroniţă pe cap şi CV-ul pe spate . Arborele genealogic desenat pe faţă şi nimic .. Un copil .. ( vroiam să scriu ceva , dar mai bine nu ) îi priveşte . Imediat el ţinteşte , pe el îl loveşte . Pe ea o găureşte . Cu săgeata .. nesimţitule . Recunoaşte ! Bibelou .. de platină . Fecale şi urină , apă şi motorină . Pute a realitate impregnată cu sens . Dorinţe , vise , realizări la Grădina Botanică . Sunt atât de importanţi încât naratorul îi divinizează . Creionează , stilizează .. contur . O palmă peste obraz şi fese . El , ea . Pardon . Mă scuzi . Am adormit pe tastatură şi cineva mi-a furat ideea . Nu-i cititorul ci ăla . Creierule , lasă-mă . Măcar o zi , lasă-mă să scriu . Ce vreau eu despre el şi ea . Dar lasă-mă . Nu te las , trebuie să-ţi înveţi rolul . Mâine ai o nouă zi de înotat haotic şi tu-ţi pierzi timpul ironizând blocul de cuvinte . Să nu te mai prind !

   Cum naratorul a plecat , eu nici acum nu v-am lăsat . Aş vrea să continui poveste dar n-are rost . Prefer să măture ăla prin curte , decât aşa . Chiar nu-mi pasă . Se face la loc . Creioane să avem , că ne descurcăm . Ceau … ( ce cuvinte au şi oamenii ăştia .. auzi la ei .. citeşte . nu contează .. ) .

Curajul de a fi

   Toţi avem curaj , mai mult sau mai puţin . Să fim , bineînţeles . Sau să nu fim , desigur . Ce suntem ? Ce vrei să fim , înainte de a fi ? Marionete .. cu wi-fi . Teatru , roţi şi niscaiva prostii . Ştim destule şi nimic . Vrem totul , dar nu depunem efort . Înaintăm bine organizaţi , nicăieri . Să fim în rând cu lumea . Să fim .. Avem vise , idei , speranţe . Dar totuşi ne suim în trenul de lemn ce duce spre lanţuri .. Ne lipseşte curajul să bătem la altă uşă . Eşti o păpuşă de carton . Pe scurt ai fi beton .. m-am săturat să-ţi mişc mâinile , să-ţi desenez hărţi sociale , psihologii matinale . Roboţi şi lanţuri . Fără curaj , fără dorinţe , fără idei . Câteva turme de miei . Şi câţiva lupi printre ei ..

   Decupezi dicţionarul de vise şi-l lipeşti pe net . Decupezi realitatea şi-o copiezi .. dincolo . Chiar nu-mi pasă că repet .. Nu-s chiar insistent . Îţi conturezi limite aberante .. relaţionate la teatrul de păpuşi . Are rost să scriu banal ? Aşteaptă să mişc creionul .. să mai conturez o lume indecisă . Falsă cu uşa închisă . Ironic , plictisit , desenat , afurisit . Sfaturi aruncate în vânt . Feţe pierdute pe marginile paharului cu cerneală , pardon , evoluţie sau abureală . Tocăniţe fără sare , egoismul e în floare . Mă abat eu de la subiect .. oare ? Fals , fals , fals .

   Cuvinte .. fără sens . Nici măcar subiectul nu e interesant . Preferi .. o partidă .. de şah . Doi ochi şi-o limbă . Psiho-mecanisme , viruşi şi Soare . Are sens să mai scriu eu oare ?

Punct

   Goleam alene , de carne , câteva oase . Unse cu maţe . De om .. un demon strivit , pardon . Ars de Soare , perindat de viermi . Ea încă face mofturi , menţionând că o deranjează lumina . Pute a dragoste şi mort de silicon . Scârbit beau apă de mare dintr-un bidon . Ne mişcăm cu greu , în lanţuri , dar totuşi liberi . Strânşi de mână .. şi plouă . Încântat privesc alături . Văd un scaun . Sunt singur într-o cameră , holbându-mă la monitor . Legat de mâini şi de picioare , într-o cutie maro . Ea îl sărută şi naşte şi moare . Un punct din cer dispare . Şi un altul .. şi o linie .. un desen colorat pe o hârtie . Probabil visez , nu-mi pasă . Adineauri conduceam maşina . Îmi duceam copii la şcoală . Îmi privesc sânii şi gust dintr-un ciolan . Sunt o sferă . Universuri întretăiate , sexe neînmatriculate , idei ratate . Sunt un pictor de realităţi , o gâscă plină de banalităţi . Un înger sfâşiat de câini pe malul unei ape . O stea căzută pe nisip . Robotul este plictisit . Am iubit în altă eră . Vomit o aripă în ocean . Un fulger mă ţinteşte privind prin ochean . Alerg şi mă dor picioarele , pline de sânge .. Alerg spre poarta fericirii .. Un înger gol şi fără aripi . Mă împiedic , dar n-am plăcerea să mor . Un picior zdrobit .. mă prăbuşesc . Urluuuuu !! O ploaie de fulgere .. mă ţintuiesc . Mă târăsc . Un demon scuipă pe mine . Urină . Arde nisipul , arde şi marea şi peştii .. Pute a sens şi aripi murdare . Un canibal împuţit , nenăscut , nenorocit . Muşcat de viermi .. Digerat de ea şi el . Blestemat , privind TV-ul înrămat . Şi simt .. cum maţu-mi se umple . De aripi , de apă şi scârbă . Ea şi demonul cel fidel . Totdeauna chel . Aruncat într-o celulă , răcoare şi-o Lună . Inconştient şi simplu .

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?

  

La grădina zoologică .. la “mall”

   Ştiu ce te-ai gândit . Un subiect obişnuit . Te-am nemulţumit ? Care este diferenţa dintre tine şi o muscă ? Un elefant sau o maimuţă ? Nu te ironizez , probabil doar te terorizez .. cu întrebări fără rimă . Astăzi am fost la gradina zoologică . Animalele sunt în pauza de masă , în libertate . Fără teamă m-am decis să intru în cuşcă . Maimuţele patrulau în grupuri sub privirile vizitatorilor . Masculii ieşiseră la vânătoare îmbrăcaţi în haine de gală . Cu frezuri ciudate şi priviri cât mai întortochiate săgetau femelele alăturate . Fioroşii lei stăteau de pază . Din când în când vânau o furnică lipsită de culoare , fără apărare . Roboţi flegmatici împărţeau anunţuri . Păianjenii plictisiţi indexau informaţii . Din când în când se formau relaţii . Ne balansăm printre tentaţii ..

   Trebuie doar să ai imaginaţie . S-a făcut ora unu . Mulţimea se îngrămădeşte . Fiecare doreşte să ajungă la cuşcă , pân un gardian nu se iveşte . Se învârte o roată , condusă de gloată . Informaţiile continuă să curgă fără încetare . Păianjenii trebuie să muncească mai “tare” . Un creion şi o hârtie . Ce am să desenez nimeni nu ştie . Mă retrag în junglă şi păşesc nepăsător . Drumul nu este uşor . N-am totuşi cum să zbor . Bucăţi de carne gravitează asfaltul . Pute a realitate . Nu pot păşi în banalitate . Închid ochii şi visez că n-am dreptate . Îmi tai membrele şi mă arunc după bloc . Sunt dispersat pe loc . Înot printre punctele de materie . Clepsidra nu există . Nici maimuţe , nici roboţi , nici păianjeni pe două roţi . Creionul încă scrie pe o margină de hârtie . Chestia asta nu am înteles-o niciodată . Ce scrie ? Există realitate ? Sau vreo altă noutate ?

    Odata ajuns în cutie îmi desenez lanţurile . Îmi aşez ochelarii cu ramă albastră deasupra nasului . Îmi lipesc cu aracet  mâinile şi picioarele . Încep să drenez sângele . Desenez o faţă şi-mi “uploadez” un profil de personalitate de pe net . Astăzi plec la grădina zoologică . La maternitate s-a născut robot . A fost deportat în cuşca cu numărul două sute treizeci şi patru . Mai pe româneşte , mi-am făcut un profil de “haifaiv” . La descriere mă laud căci cunosc limba engleză . Aaaa , da , mi-au furat creionul