Punctul bidimensional

   Ironie , asta-i clar . Te înşeli , e în zadar . Două puncte şi un zar . Armageddon ! Foreza evoluţiei . Materie , disoluţie . Lacrimi , revoluţie . Timpul .. o soluţie . Iluzie . O planetă şi un punct . Un om , un amănunt . Iubire şi destul . Religie şi-un preot fudul . Modestie , canibal . Egoist lovesc ţambal . Milioane de ani , temporar . Epic şi imaginar . Nu glumesc , scriu aşadar . Începutul melodie , cu destin , melancolie . Plictis , multă agonie . Sfârşit , comic , mie ? Lacrimi , o mie . Lovesc nisipul , cu ghiarele . Galaxiile şi Soarele . Punctele şi toate ţoalele .

   Animale fără sens . Roboţi pe contrasens . Aberez iarăşi un vers . Imperfect , dar nu defect . Colorat , anomalie , o poveste de iubire . Genii , nebuni , o mie . Simplu , complot şi ţie . Supă şi fericire . Gânduri , vise .. amintire . Copii , mame .. Grupuri şi mâine . Sorb , cu paiul , o mulţime de puncte . Clişee mărunte . Sorb , s-a terminat . Sucul ! Materie cu sens . Clustere făr de înţeles . Şi tu ? Aglomeraţie . Visez la gara cu raţie . Când lovesc în tentaţie . O planetă , câţiva indivizi în formaţie . Social , dilataţie . Enumeraţie . Caractere , anticipaţie . Da , şi ? ( cititorul , obosit , plictisit , nenoricit ) . Aşteaptă . Urcă o treaptă . ( emoţii , sentimente , grai , resentimente ) . Cititor tembel . Ia uite la el . Răbdare . Cică mâine mai e Soare . Să simţi a ei savoare . Chiar dacă te doare . Că într-o zi ea moare . Cimitir . Roţi şi câteva coridoare . Revolver , pudoare . Nesimţită , oare ?

   Revenind la narator , cel mai mare aberator ( tac ) . Curăţ aripile de .. nisip . Ţip . O iau în braţe . Nu vreau să mă excit . Implicit . Neg , e tocit . Cuvintele s-au cam rărit . Cum ţi-am povestit . Marea urlă . Demonul tună . Ea râde . Eu stau pe-o bucată de ceară . Aşteptăm sfârşitul . Împreună . Cred că asta-i important . Două puncte pe-o sferă . Iubind , El , o Ea , o eră . Materie , raţiune , moarte şi spume . N-am murit .. niciunu . Marea s-a golit , materia s-a unit . Sensul prevestit . Sclifosit . Creionul aiurit . Crede c-a sosit . Sfârşit , atât , iubit ! N-a fost rănit . Fericit !

Pe mal ..

   Un personaj şi o bomboană . De culoare roşie . Nu există , nici nu o înghite , doar o cară , n-are minte . Agale , un banc de peşti îi iese în cale . Peşti purtând bomboane . Repet , are vreun sens oare ? Într-o altă cutie un pitic se învârte în cerc . Din ce în ce mai repede . Un tren deraiază , aş vrea să nu se mai repete . Plouă cu roşu , printr-un vas de sânge . Raţiune , atât , ajunge . Scântei , fiare şi o altă floare . De ce nu se pot înţelege oare ? Plăcerea doare .

   Navighez în continuare cu două degete deasupra buricului .. ei . E goală şi are o privire aparte . În dreapta oceanul , plânge cu lacrimi pe Soare . În stânga non-sensul ţipă făcându-se mai mare . Plin de teroare . Demonul tuşeşte mai tare . S-a îmbolnăvit , fireşte , un impuls îl iscodeşte . Îngerul îmi urmăreşte . Un tablou cu două puncte . Eu sunt .. unde ? O sărută , strângând-o la piept . Pentru o clipă îi curmă suflarea . Îi retează picioarele . Nu poate să fugă . O domină . Haos , lumină şi roşu . Lacrimi , sânge şi carne . Eu sunt două puncte , ea încă moare . Demonul râde fără încetare . Mă doare . Păşesc pe nisipul impregnat cu gânduri . Gândesc că încă nu mi-a venit rândul . Ridic de jos , doi ochi şi văd . E goală şi mă excită . Ciudat , cam roşie , plictisită . Magnet , non-sens . Ură , pitici . Pute .. ea . Zdrobită pe jos . Aş vrea să o sărut , dar nu mai văd . M-a salvat un vierme . Hrănindu-se cu-n ochi .. Ea mă iubeşte . Demonul cheleşte . Şi nu o mai doreşte . În zadar se prăpădeşte . Corpu-i i se defineşte . Respiră , se opreşte . Ciudat , mă ocoleşte .. el . Pe nisip , mă ademeneşte , o mare de materie . O sărut şi nu dispare . Privesc tabloul care nu mai apare ..

   Aceeaşi mare .. de apă , ocean . Un înger priveşte prin ochean . Un fulger . Două personaje , plutind agale , pe nisipul ars de Soare . Într-o mare de sânge , cu carne şi viermi . Deloc efemeri . O cutie de puncte . Haos , iubire . Un fulger dispare , într-un corp arzând pe mare . Îl doare . Inconştientă ea .. oare ? Am evadat din conştient , din trup şi din iubire . Punct

Eu

   Nu ştiu cine sunt . Eu ? La cine fac referire când scriu aceste două caractere . La mâini şi picioare , că talent nu are . La sufletu-mi ? Reacţii psiho-emoţionale ? Biochimie ? Sau pur şi simplul blestemul de “observa” propiul mecanism executandu-se în timp real . E păcat că “trăim” orbi şi nu avem timp de noi . Măcar să descoperim “adevărul” . Iluzii . Sunt o basculantă plină de idei . Întrebări lipite cu clei . Programat să scriu acest post de doi lei . Destinul , bată-l vina . Sunt o haină , pe un manechin din cuie şi tablă . Sunetul moleculelor de aer pocnite de vânt . Şi ne considerăm culţi , mai degrabă , baze de date moderne . Raţionamente . Nimic nou , dar eu ? Sunt conştient ? Visez că scriu . Trăiesc să visez . Mă nasc să turbez . Aş fi crezut că sunt liber . Nu-mi pot şterge lanţurile . Joc şah cu realitatea . Domneşte fatalitatea . Ciudat !

   Un robot dotat cu două camere de luat vederi . Dar vede . Algoritmi complicaţi , dar “gândeşte” . Design autohton , dar este .. maşină . Eu ?! Caut o cheie , în buzunarul de la haină . O simt , dar nu o văd . O strâng între degete , dar nu există . Mi-aş fi dorit să mă nasc , dar nu se poate . Să înot în fiinţă , să mă înec conştiinţă . Să văd ceea ce vreau să văd . Să-mi pierd controlul . Imposibil . Sistemul perfect . Relativ şi circumspect . Cutie şi puncte şi lanţuri mărunte . Fără sens . Evoluţie . Necesitate . Dorinţă sunt eu . Iubitul materiei totdeauna singure . Existenţa . Punctul . Cam scurt ? Reciteşte .

  Am pornit jocul . Calculez , mă integrez , curios mă relaxez . Privesc o pată . Război . El cu mine . Mă smulge din lanţuri şi mă aruncă în nicăieri . Zâmbeşte ironic . Chiar nu ştiu . Bulversat total , el scrie . Eu , dispersat în puncte care nu există . Design-ul nu persistă . Dar mă iubeşte . Îmi dictează , cum creionul colorează , destinul pe la amiază . Mecanic , îmi desenez fizicul . Aleatoriu , fără de sens . Nu contează , dar mă nasc în două ore . Ah ?! Coşciug .

Realitatea , viitorul şi destinul

   O serie de caractere interesante . Trei termeni relativi , neînţeleşi . Imaginaţia să fie răspunsul ? Sau omul ? Avem acces doar la întrebare ? Care să mai fie sensul oare ? Cred că realitatea este un joc de caracteristici . Masca inevitabilă a materiei , autostradă n-dimensională . Un turn , în care toate elementele au un scop .. precis . Prea simplu , pentru aceste cuvinte . Fotoni cutreieră materia . Puncte invisibile ne ajută să conştientizăm realitatea . Ne descriu ceea ce are ca scop a fii descris . Sau este obligat a se descrie . Eşti obligat să mă vezi ? Ori să mă auzi ? N-am un răspuns . Eu , un set de caracteristici . Să fie oare haos în această cutie plină de elemente care nu există ? Să fie perfecţiunea la care nu avem acces ? Să fie modul ei de a se descrie ? Nu am curajul să apelez la ştiinţă şi raţionamente . Prefer să filozofez realmente . Sau prefer a mă descrie ? Obligat a fii descris , de mine , prin mine . Văd ceea ce se vrea a fii văzut . Conştientizez , în lipsa concretului că multe sunt , dar pe ascuns . Le pot şterge cu vederea , defapt mă obligă ochelarii de pe vârful nasului ..

   De ce am inventat destinul ? Sau nu avem curajul să înfruntăm haosul . Să ne considerăm simple puncte , luate de vântul întâmplării şi coincidenţei . De obligaţia de a fii . Un morman de cauze şi efecte , o poveste care nu există . De ce pluteşte un fir de praf , chiar dacă nu se vede . Aşa exişti şi tu şi eu , chiar dacă fără sens . Nu-s pesimist , am mintea roasă de curiozitate . Viitorul este concluzia realităţii din pasul precedent . După ce au fost împărţite cele bune şi cele rele . Sau mai pe scurt , după organizarea haosului după furtună de normalitate . După ce ai balansat celulele într-o cană de apă . E puţin probabil să te trezeşti cu o vază peste frunte . Chiar pot spune acum ? Sau deja a trecut de mult respectiva balansare . Nu e de mirare , ca un răspuns să fi fost turtit de o altă întrebare . Şi eu am dispărut . M-am transformat în puncte ici pe colo . Ah .. nu s-a propagat realitatea , să-mi macine subconştientul . S-a inventat timpul , căci durează , cutia continuu se majorează . Să fie vorba de destin ? Filofozia aranjării firelor de nisip de pe o plajă , după ce cutreieri şi tu cu ea . Şi marea cu vântul , ideea , răspunsul . Atunci iluzia ce-i ? Stai calm , n-am să te plictisesc cu asta .

   Cutreier străzile realităţii . Curge materia în non-sens . Dezordine cu sau fără de înţeles . Caut să scap de acel “delay” , numit destin . Să înţeleg de unde vin . Să deraiez trenul de materie , făr să mă decapitez . Sens unic . Filofofez . Sau doar atât realizez . Învăţ să joc particule în menghina întrebări . Mă grăbesc , e timpul anihilării . Fulgeră , plouă , plânge cerul pe pământ . În nicăieri eu mă avânt . Am pierdut trenul …