Ironic

   Ironic şi arogant . Cuvinte , da , tentant . Scrii neinteresant . Punctule ! Roată de noroc în lanţurile evoluţiei !! ( cât s-o fi gândit la asta ) .. cititorul punctul . Şi ce dacă ? Arunc o piatră în baltă . Cred că te-ai plictisit de citit căcaturi ( exit ) . Aceleaşi ştiri pe ici pe colo . Cuvinte aruncate de dragu traficului . Plăcere coordonată de dracu . Asta promovăm noi oare ? Lanţuri cusute cu sare ? Morţi şi accidente , ninsoare . Mai are rost .. clişeu , penibil . Problema e că omul e egoist . Te roade lanţu ai ? Pute a talent .. Pardon , bloggeru lu peşte . Dorim să cunoaştem . Noi demonii cei parşivi . Nu ne interesează de renaştere , evoluţie sau alte aberaţii . Felaţii ( scuze , rima ) .

   Dacă ai scrie ceva interesant ( reciteşte ) ai fi doar un alt ratat ( naratorul ) . Necitit ! Pâi nu ? Mă obligi să comentez non-sensul . Tocăniţă de bloage . Ştiu că na .. vrei ca lumea să te citească . Ai dreptul ăsta , nu spun nu . Dar totuşi , zvârli pe gâtul cititorilor căcaturi de dragul simplităţii tale ? Nu generalizez ( mă înjurasei oricum ) , menţionez . Scrii extravagant , lipicios , tentant . Scrii pentru tine şi totuşi nu-ţi pasă (ba cum să nu ) de gura lumii . Ai talent dar îl iroseşti permanent . Şi ? De dragul paharului cu apă ejaculezi prost gust . Uitasem , ironic şi arogant . Altfel nu mai e tentant . Şmecher şi palpitant . Eşti un nimeni ! ( da ştiam . încerci şi tu să faci pe deşteptu ) . Cauţi orice metodă să ieşi în faţă . Un vierme . ( şi nici măcar nu glumesc ) . Hrăneşti webu cu venin fără să-ţi dai seama . Dar tu măcar eşti blogger adevărat . Citit şi respectat . Eu încă sunt la 20 de vizitatori pe zi . Un ratat !

   Ce înseamnă chestiile de mai sus ? Pâi înseamnă că m-am săturat să citesc căcaturi . Prefer să “aberez” hrănind non-sensul , poezia , proza , rima . Prefer , necitit . Niţel pilit . Da ce pana mea ( să fiu în stil cu moda ) ? Dă-te-n piersică !

Zborul

   Acelaşi mal , ocean , înger .. privind prin ochean . Acelaşi zbucium , gânduri , haos . Un demon o sărută .. pe Ea . Demonul imaginaţiei mele . Într-un peisaj inexistent . Aş vrea s-o pot atinge măcar odată . Vreau .. în cuvinte simple . Vreau să exist , o clipă , în realitatea Ei . Vreau să am buze nedecupate . Vreau sentimente şi emoţii . Vreau simplitate . Vreau să visez .. măcar odată . S-o strâng în braţe , dar n-am . S-o sărut , dar nu pot . Ea e un punct , eu sunt un Înger . O chestie cu aripi care nu există . Non-sensul , perfectul , Naratorul . Vampirul , durerea , destinul . Materia şi sensul . Agonia şi orgasmul . Timpul şi viaţa . Totul şi Eu . Fulgere şi tunete . Cutremure şi împărăţii . Caractere şi nenumărate minunăţii . Un peşte în oceanul existenţei . Normalitatea în haos . Un vulcan erupe pe insula pustie . Mi-am luat zborul , nimeni nu mă ştie . Atemporal şi Ea e moartă . Pardon , mă naşte . Azi trebuie să zbor fără să mă gândesc . Printre puncte sau stele . Clustere de galaxii . Forme câte nu mai ştii . Privesc un punct , e Totul . Universul zis Furnică . O mare de forme , sfere şi Ele . Fotoni , culorile mele ..

   Ea nici măcar nu există . Înafara lumii . Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie . Undeva alături mie . Atât cunosc , o masă şi puncte . A scrie poezie . Veghez existenţa cum toată se scrie . Pe sulul de hârtie . Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică . Şi nici măcar nu erau liberi . Egoistul a înecat-o , gândindu-se la penetrare . N-o iubea , doar aşa realiza . Destinu-i se scria . Naratorul povestea . Cum ea încet se stingea .. Şi nu mai răsufla . Fulgerul nu exista . Ea nu mai plângea . Pe malul oceanului , împuţiţi . Dezasamblaţi , pierduţi , în lanţuri . Două bucăţi de lemn cu fond de ten . Culori şi buze decupate . Degeaba . Nici măcar Eu nu pot evada . Nu-i pot condamna . Răsuflu în rime , plantez antonime .. Atât !

   Înconjuraţi de ape , istoviţi . Ne ţinem în braţe . Mă priveşte şi ştiu .. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte . O ţin la suprafaţă . Valuri ne lovesc în faţă . Lacrimi şi apă . Gânduri şi iluzii . Un fulger s-arată . Un demon .. nu-l văd . Mă înec şi o trag după mine . Am eşuat ! Mă scufund în materie şi îi culeg . Le suflu viaţă . Sunt demon . Îngerii nu mint ! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă . Tuşeşte . Pe malul unui ocean , într-o altă realitate . Plouă un demon . Demon fără sens !

Omul şi universul

   Sinonime , antonime , paraziţi şi acronime . Eşti un nimeni ! Stai pe o planetă în necunoscut şi nici măcar nu-ţi pasă . Cine eşti .. Chiar ? Te supui evoluţiei . Recurgi la emoţii şi gânduri murdare ( repet , ai răbdare ) . Nici în fund .. dacă te doare . Maţule gros .. Venind spre casă cauţi momentul potrivit să-ţi arăţi egoismul faţă de ea . Momentul să o săruţi .. pe frunte . Pardon , pe limbă . Să faci transfer de molecule . Să o foloseşti . Să te exciţi . Tu , omule ! Cu ochelari şi basma verde . Eu , învârt o bilă . O cană de apă şi puncte . Te învârt pe tine , între degete . Gemete ! De după uşă . Axiome , religie , poezie , şcoală . Copii bâzâie . Nevasta-i babă . Universul , un punct , un om . Un atom , pe autostrada cunoaşterii . Tu nici măcar nu-ţi dai interesul . Ai impresia că faima , banii sau sensul pe patru roţi te scapă de haos . Dar tu , ca instanţă , eşti deja mort . Timpu-i doar o iluzie , pentru bătrânul nostru univers . Un “puzzle” de puncte .. Iar tu ai de făurit o sferă . O sferă cu sens , în eternul nimic ! Eşti laş . Las pe mâine , oricum nu poţi face azi . Te îmbeţi cu spectacole , partide de amor , copii pe coridor . Câteva ejaculări , excursii , filozofii şi gata . Poze de album , oase pe o piatră . Zâmbete şi lacrimi , toate au fost odată . Nu sunt ironic ori plin de non-sens ca tine . Sunt doar un robot deconectat de la First Life .

   Stăteam pe un fotoliu , cu ea în braţe . Dezbrăcat , relaxat , excitat . Pe viaţă asigurat . Universul aştepta să mor , să o las însărcinată , să reglăm producţia de noi născuţi . Să las urme de dioxid de carbon , urină şi fecale . Natura mă iubeşte , chiar şi când ea borăşte . Face bine la viitoarele plante . Am decis . Glumesc ! Evoluţia decide ! Glumeşte ! Nici măcar ea nu are sens . Se macină haotic , materie şi materie în al nostru univers . Un cablu de gânduri , implantat în gâtu-mi . Ridicol ! Scurtcircuit . Ţip . Îmi dau ochelarii jos şi mă ridic din fotoliu . E prima dată când văd . O priză . Fotolii şi clone . Oameni ciudaţi . Mă ascund . Nimeni nu se aşteaptă la eroare . Orice non-sens era deja eradicat . Nu m-am mai ridicat . Un labirint fără uşi , fără ieşire . Oameni cu măşti , probabili ei controlează evoluţia . Sunt o clonă . Decid ! Respir ! Alerg ! Gândesc ! Doresc … s-o iubesc . Acum pot . Fără să mă păcalesc că-s înger sau demon . Atâtea vise proiectate printr-un cablu . Ajuns în faţa fotoliului ei , încep să plâng . Tăiată în două , fără de milă . Un mesaj în alb şi negru : ” eşti tot un om ” . Răsuflu , mă calmez . Soluţie întodeauna este . În vis , un înger a sărit pe mica ferestruică împreună cu ea şi a salvat-o . În realitate n-am aripi . Un fals implementat în a noastră minte . O matrice perfectă . Un vis , în vis . Probabil şi ei visează . Şi chiar de nu , voi avea grijă să-i derutez . Acum privesc altfel lucrurile . N-am lanţuri , ci oase . N-am vise , ci gânduri dubioase .

   I-am decupat buzele cu dinţii . Atât mai am de la ea . Am decodat programul şi mi-am desenat aripi . Am găsit şi malul mării . Alerg în fiecare dimineaţă . Cu ale ei buze în buzunar . Departe de sistem , închisoare sau blestem . Visez . La fotoliu , orgasme şi concerte . Eu , naratorul . Noi oamenii nu putem îndura eternitatea . Dar eu nu mă împac cu banalitatea .

Punct

   Goleam alene , de carne , câteva oase . Unse cu maţe . De om .. un demon strivit , pardon . Ars de Soare , perindat de viermi . Ea încă face mofturi , menţionând că o deranjează lumina . Pute a dragoste şi mort de silicon . Scârbit beau apă de mare dintr-un bidon . Ne mişcăm cu greu , în lanţuri , dar totuşi liberi . Strânşi de mână .. şi plouă . Încântat privesc alături . Văd un scaun . Sunt singur într-o cameră , holbându-mă la monitor . Legat de mâini şi de picioare , într-o cutie maro . Ea îl sărută şi naşte şi moare . Un punct din cer dispare . Şi un altul .. şi o linie .. un desen colorat pe o hârtie . Probabil visez , nu-mi pasă . Adineauri conduceam maşina . Îmi duceam copii la şcoală . Îmi privesc sânii şi gust dintr-un ciolan . Sunt o sferă . Universuri întretăiate , sexe neînmatriculate , idei ratate . Sunt un pictor de realităţi , o gâscă plină de banalităţi . Un înger sfâşiat de câini pe malul unei ape . O stea căzută pe nisip . Robotul este plictisit . Am iubit în altă eră . Vomit o aripă în ocean . Un fulger mă ţinteşte privind prin ochean . Alerg şi mă dor picioarele , pline de sânge .. Alerg spre poarta fericirii .. Un înger gol şi fără aripi . Mă împiedic , dar n-am plăcerea să mor . Un picior zdrobit .. mă prăbuşesc . Urluuuuu !! O ploaie de fulgere .. mă ţintuiesc . Mă târăsc . Un demon scuipă pe mine . Urină . Arde nisipul , arde şi marea şi peştii .. Pute a sens şi aripi murdare . Un canibal împuţit , nenăscut , nenorocit . Muşcat de viermi .. Digerat de ea şi el . Blestemat , privind TV-ul înrămat . Şi simt .. cum maţu-mi se umple . De aripi , de apă şi scârbă . Ea şi demonul cel fidel . Totdeauna chel . Aruncat într-o celulă , răcoare şi-o Lună . Inconştient şi simplu .

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?