Curajul de a fi

   Toţi avem curaj , mai mult sau mai puţin . Să fim , bineînţeles . Sau să nu fim , desigur . Ce suntem ? Ce vrei să fim , înainte de a fi ? Marionete .. cu wi-fi . Teatru , roţi şi niscaiva prostii . Ştim destule şi nimic . Vrem totul , dar nu depunem efort . Înaintăm bine organizaţi , nicăieri . Să fim în rând cu lumea . Să fim .. Avem vise , idei , speranţe . Dar totuşi ne suim în trenul de lemn ce duce spre lanţuri .. Ne lipseşte curajul să bătem la altă uşă . Eşti o păpuşă de carton . Pe scurt ai fi beton .. m-am săturat să-ţi mişc mâinile , să-ţi desenez hărţi sociale , psihologii matinale . Roboţi şi lanţuri . Fără curaj , fără dorinţe , fără idei . Câteva turme de miei . Şi câţiva lupi printre ei ..

   Decupezi dicţionarul de vise şi-l lipeşti pe net . Decupezi realitatea şi-o copiezi .. dincolo . Chiar nu-mi pasă că repet .. Nu-s chiar insistent . Îţi conturezi limite aberante .. relaţionate la teatrul de păpuşi . Are rost să scriu banal ? Aşteaptă să mişc creionul .. să mai conturez o lume indecisă . Falsă cu uşa închisă . Ironic , plictisit , desenat , afurisit . Sfaturi aruncate în vânt . Feţe pierdute pe marginile paharului cu cerneală , pardon , evoluţie sau abureală . Tocăniţe fără sare , egoismul e în floare . Mă abat eu de la subiect .. oare ? Fals , fals , fals .

   Cuvinte .. fără sens . Nici măcar subiectul nu e interesant . Preferi .. o partidă .. de şah . Doi ochi şi-o limbă . Psiho-mecanisme , viruşi şi Soare . Are sens să mai scriu eu oare ?

Avatarul a murit

   Se ştie că în jur de 20 % din populaţia planetei ( un număr chiar mare aş putea spune eu ) a intrat măcar odată pe Internet . Cred că măcar 10 % cunosc sensul cuvântului avatar sau mai bine scris au folosit un avatar în irealitate . Un avatar este o chestie care identifică un personaj real în lumea imaginară ( net ) . Nu te gândi la poză sau semnătură , ci la un profil diversificat . Nu ştiu dacă ai observat dar majoritatea platformelor web îţi oferă data la care te-ai înregistrat . Îţi oferă însă şi data la care ai murit .. ? Ciudat ! Poate propietarul avatarului nu mai este în viaţă , iar ceilalţi profanează moartea sa prin adresarea-i de mesaje . Morbid ! Să comentezi unui mort ..

   Deci până la urmă pe net putem face orice . De la a vorbi cu morţi , roboţi sau alte chestii pe care nu le putem contacta în lumea reală . Ce devine cireada cyberspace-ului ? Avatare aruncate într-un colţ , pline de viermi virtuali şi alte gângănii scrise în C . De câte ori nu ţi-a răspuns o persoană , pe net ? Sau eu mă adresez unui mort ( unor morţi ) de nu primesc comentarii ? Scrie un mort aceste caractere pe marginea unei chestii care aruncă fotonii în organele tale de vedere . Tu cititorule , de peste câteva decenii sau secole ( sunt prea optimist ) , sunt mort . Avatarul meu e mort în realitatea ta , dar totuşi scriu . Poate m-ai găsit pe Google ( sau stai , poate nici nu mai există Google în realitatea ta ) sau din greşeală .. dar e ciudat ! Nemurirea , te bat ! Inevitabil , până şi cele mai drăguţe linii dintr-o operă au fost scrise de un mort . Nici nu ştiu unde am fost îngropat , nu ştiu la ce vârstă am încetat să fiu înregistrat în lumea virtuală ( deşi am rămas tot aici ) , nu ştiu . Cred că în momentele în care scriu , exist . Încă sper la imortalitate deşi ( cum scriam mai sus ) , am s-o găsesc doar după moarte prin gândurile altor avatare .

   Robotule , indexează . Pardon , citeşte . Sunt mort , ce nu-ţi prieşte ? Avatar nebun , personalizat dintr-o coajă de alun . Dă să nu cadă WordPressu şi să rămână aceste informaţii peste zeci şi zeci de ani . Chiar dacă n-am să citesc comentariile post-mortem . Eh .. orgasm nebun .

La grădina zoologică .. la “mall”

   Ştiu ce te-ai gândit . Un subiect obişnuit . Te-am nemulţumit ? Care este diferenţa dintre tine şi o muscă ? Un elefant sau o maimuţă ? Nu te ironizez , probabil doar te terorizez .. cu întrebări fără rimă . Astăzi am fost la gradina zoologică . Animalele sunt în pauza de masă , în libertate . Fără teamă m-am decis să intru în cuşcă . Maimuţele patrulau în grupuri sub privirile vizitatorilor . Masculii ieşiseră la vânătoare îmbrăcaţi în haine de gală . Cu frezuri ciudate şi priviri cât mai întortochiate săgetau femelele alăturate . Fioroşii lei stăteau de pază . Din când în când vânau o furnică lipsită de culoare , fără apărare . Roboţi flegmatici împărţeau anunţuri . Păianjenii plictisiţi indexau informaţii . Din când în când se formau relaţii . Ne balansăm printre tentaţii ..

   Trebuie doar să ai imaginaţie . S-a făcut ora unu . Mulţimea se îngrămădeşte . Fiecare doreşte să ajungă la cuşcă , pân un gardian nu se iveşte . Se învârte o roată , condusă de gloată . Informaţiile continuă să curgă fără încetare . Păianjenii trebuie să muncească mai “tare” . Un creion şi o hârtie . Ce am să desenez nimeni nu ştie . Mă retrag în junglă şi păşesc nepăsător . Drumul nu este uşor . N-am totuşi cum să zbor . Bucăţi de carne gravitează asfaltul . Pute a realitate . Nu pot păşi în banalitate . Închid ochii şi visez că n-am dreptate . Îmi tai membrele şi mă arunc după bloc . Sunt dispersat pe loc . Înot printre punctele de materie . Clepsidra nu există . Nici maimuţe , nici roboţi , nici păianjeni pe două roţi . Creionul încă scrie pe o margină de hârtie . Chestia asta nu am înteles-o niciodată . Ce scrie ? Există realitate ? Sau vreo altă noutate ?

    Odata ajuns în cutie îmi desenez lanţurile . Îmi aşez ochelarii cu ramă albastră deasupra nasului . Îmi lipesc cu aracet  mâinile şi picioarele . Încep să drenez sângele . Desenez o faţă şi-mi “uploadez” un profil de personalitate de pe net . Astăzi plec la grădina zoologică . La maternitate s-a născut robot . A fost deportat în cuşca cu numărul două sute treizeci şi patru . Mai pe româneşte , mi-am făcut un profil de “haifaiv” . La descriere mă laud căci cunosc limba engleză . Aaaa , da , mi-au furat creionul